Despre un protest inutil. Al profesorilor

A fost un protest al miliţienilor. A trecut. Au căzut câteva capete. Situaţia a rămas aceeaşi. Acum vine protestul profesorilor. Şi aici, eventual vor cădea câteva capete, fie de o parte,fie de cealaltă a baricadei. Situaţia va rămâne aceeaşi. Boc va rămâne deocamdată acolo unde este, făcând ceea ce ştie el mai bine (să slujească pe la alţii – dar asta nu e treaba mea), iar Băsescu va continua să se comporte ca şi până acum, ca un om care nu mai are nimic de pierdut. Eu cred că cel mai mult vor avea de suferit elevii de pe urma noilor proteste. Profesorii, care şi-aşa au un salariu de mizerie, se vor întoarce şi mai frustraţi, şi mai supăraţi. Şi cine va simţi direct sau indirect efectul acestor proteste inutile? Elevul. Elevul care şi-aşa este dezorientat, …

De la revoluţie până acum am fost martor la zeci de proteste ale profesorilor, la zeci de greve, de manifestaţii, de ameninţări cu îngheţarea anului. Efecte? Nici unul. Intotdeauna s-a ajuns la un compromis în defavoarea profesorilor. Iar în ultima vreme, nici măcar atât.
Profesorii nu au curajul să meargă până la capăt pentru a-şi cere drepturile. Nu există solidaritate. Nicăieri. De aia nici grevele, nici protestele nu au nici un efect. Ce s-ar fi întâmplat dacă învăţământul s-ar fi confruntat de exemplu cu un val de demisii în masă?
Ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar mai fi existat spărgători de greve? Sunt convins că undeva, există cineva care nu vrea grevă. Care speră marea cu sarea, dacă stă şi preda în zi de grevă. Care speră să obţină vreun avantaj de la superiori, neinteresandu-l ceilalţi colegi. Ce s-ar întâmpla dacă nici un profesor nu ar da înapoi când sunt ameninţaţi cu concedierea, sau mai ştiu eu ce. Dacă fiecare şi-ar cunoaşte exact drepturile.
Până nu se vor schimbă mentalităţile, protestele la noi (implicit protestul profesorilor )vor fi doar frecţie la un picior de lemn. Părerea mea.
Acum câţiva ani am vrut să mă fac profesor de psihologie. Bine că am renunţat. Acum aş fi fost şi eu un profesor protestatar, trăind cu speranţa la un trai decent. Dacă n-am salariu … ce mărire să sper eu.
Oricum, sper că odată şi-odată cineva îşiva da seama de importanţa învăţământului în evoluţia unei naţii. Deocamdată …. Dumnezeu cu mila. 

Distribuie cu încredere și celorlalți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.