Povestiri din copilaria mea

Da, din copilăria mea…
Poate e timpul de vină, poate vremea, poate altceva şi nu-mi dau seama, dar mi-am adus aminte de Soldăţelul de Plumb. Acel soldăţel de plumb al lui Hans Christian Andersen. Nu-mi mai aduc aminte nimic din povestea asta. Dar îmi aduc perfect aminte caseta, una verde, ruptă de mine într-un colţ. Ce să-i faci… a trecut aproape … o eternitate de atunci.
Am ascultat povestea soldăţelului de plumb de zeci, dacă nu chiar sute de ori. Aceasta, şi Sarea în Bucate. Sarea în Bucate era pe aceeaşi casetă cu Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără de Moarte,pe care o singură dată am ascultat-o până la sfârşit. De obicei derulam ultimele minute,că nu-mi plăcea finalul. Cred că nici acum nu-mi place.
Ţin minte că i-am auzit pe părinţi odată spunând ce norocos eram eu, că ascultam poveştile, că pe vremea lor …. Asta mă trezesc spunând  eu câteodată… copii de azi văd poveşti pe DVD, creează propriile povesti în jocurile pe calculator…. ce norocoşi sunt ei …. eu pe vremea mea…
Dar oare aşa să fie? Psihologii – alţii, nu eu – spun că filmele, poveştile, jocurile video limitează dezvoltarea imaginaţiei, a percepţiei, a reprezentărilor. Dar poate că toate aceste modificări psihice sunt necesare. Lumea în care trăim acum nu mai are prea multe legături cu lumea în care s-au făcut majoritatea experimentelor, şi s-a elaborat majoritatea teoriilor din psihologie. Dar asta e altă poveste.
Povestea mea, soldăţelul de plumb a ajuns la final. Pentru câteva minute, am călători în timp. Uite că se poate!

Distribuie cu încredere și celorlalți:
Updated: 29 martie 2020 — 8:37 pm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.