Dacă tot am început discuţia cu poliţişti, mi-am adus aminte de prima mea şpagă.
Era într-o ploioasă dimineaţa de… nu mai ştiu când. Lucram încă la Fermit. Eu, şefu şi una din directoare plecam la Bacău. În oraş, în coloană. Mergeam la fel ca toată lumea. Am trecut o cale ferată nefolosită (aproape acoperită cu iarbă). Am oprit, şi am plecat imediat. După 5 minute văd o maşină de poliţie în spate. Nu m-a oprit. Doar se ţinea după mine, şi mai claxona câteodată. Mi s-a părut ciudat şi am oprit. Era un singur poliţai. Mă cheamă în spatele maşinii, şi îmi explică de ce o să-mi ia permisul, că roata trebuia să stea nemişcată câteva secunde, şi scoate o agenda în care îmi scrie datele. M-a întrebat, nu i-am dat nici un act. Şi apoi stătea cu agenda deschisă, s-a uitat la mine şi mi-a zis:
-Aştept! Eu nu ştiam ce aşteaptă. Cum spuneam, era prima şpagă. Dar într-un final mă deştept si ii dau 200de mii. Si pleacă.
Gata
