Pe vechiul blog (nu am link că scriu de pe telefon) exista o poveste cu o blondă proaspăt angajată a berede. Au cam trecut doi ani de-atunci. Şi acum, ce s-au gândit managerii? Cum vechea blondă s-a deşteptat, era nevoie de încă una… Şi au găsit-o.
Şi din nou eu, norocos cum sunt, nimeresc la ghişeul ei. Povestea e aceeaşi de acum doi ani. Vreau să scot nişte lire, din contul în GBP, ÎN LEI. M-am întâlnit cu problema asta de zeci de ori. Şi nu exagerez. Cucoana, dacă nu are lire fizic în casă, nu poate face tranzacţia. Ei bine, se poate. Dar nimeni nu spune “nu ştiu”, ci doar “nu se poate”. Azi am rezolvat repede. Dar acum câteva luni, într-un alt oraş dintr-un alt judeţ m-am certat serios tot cu o cucoană, încât am fost nevoit să sun la agenţia unde mi-am făcut contul, să îi sune ei de acolo să rezolve. Dacă cucoana ar fi zis “nu ştiu” s-ar fi rezolvat cumva. Da dacă ea tot ţipa la mine că nu pe poate… mă enervai şi io, nu?
