Rețete de mâncare studențească

Vă prezint în cele ce urmează o serie de rețete de mâncare pentru studenți de pe vremurile tulburi și îndepărtate când subsemnatul era student la Iași.

Muștarella – se ia o felie de pâine și se unge cu muștar. Se înfulecă. Dacă n-ai muștar merge și cu Ketchup. Dar dacă aveai ketchup pe vremea aceea erai boss de boss… pe ăla nu-l stricai pe pâine.

Unturella – ca mai sus, dar varianta cu untură. Cei mai pretențioși puneau și delikat pe deasupra, dar delikatul era o delikatesă… De obicei se punea sare. Sau, dacă voiai să-l transformi în desert, puneai zahăr. Nu știu cum reușeau unii să mănânce așa ceva, eu nu am reușit. Stomacul meu avea și el limitele lui.

Delikatburger – o delikatesă, preparată mai ales de studenții mai avuți, care-și permiteau să rupă de la gură două țigări pentru un pachet de Delikat. Se prepară în două versiuni:
– Delikatburger simplu: o felie de pâine presărată cu delikat.
– Delikatburger dublu: o felie de pâine presărată cu delikat peste care se presează cu delikatețe o altă felie de pâine, cu fața în jos.
– Delikatburger special – atunci când ai sandwitch maker și bagi preparatul la aparat.

Cam astea erau glumele noastre pe vremea studenției, în perioadele de … criză alimentară dacă pot spune așa. Dar mi-au prin bine că, lăsând gluma la o parte, am învățat să gătesc cu puțin. Și cum pe mine mă macină curiozitatea și creativitatea în cele mai nepotrivite momente și domenii, tot atunci am început să fac și prăjituri. Mă rog, dacă putem numi așa un pandișpan cu ouă lapte zahăr și poc! la cuptor. Acela a fost începutul. Piatra de temelie! Pe urmă am evoluat, îi puneam și o vișină la mijloc. Era un deliciu, că era făcut de mine. Și mâncat tot de mine, că nu aveam curaj să mă laud cu așa ceva. Nu că mi-ea rușine, dar nu m-ar fi crezut nimeni. Încet încet am trecut la preparate mai complicate.

Stăteam în gazdă în perioada aceea și îmi luasem și eu câteva ustensile de bucătărie să nu mă încurc cu ale gazdei, că așa mi s-a părut frumos. Am luat doar strictul necesar, cu care m-am descurcat. Dacă scriu aici acum înseamnă că m-am descurcat și nu am murit de foame. Nu?

Nu mi-am luat cine știe ce. Nu aveam o bucătărie modernă și nu-mi permiteam pe vremea aceea un set de oale sau cine mai știe ce SF-uri, să fac eu experimente. Iar de tacâmuri nici nu putea fi vorba. Că doar eu mâncam ce făceam. Așa că mi-am luat… o tigaie cu mâner detașabil (să o pot băga și la cuptor), un tel, un cuțit de ceramică (îmi plăcea că era mai deosebit dar și rezistent – încă îl mai folosesc, după 20 de ani) și evident aragazul cu două ochiuri și un cuptor mititel- ăsta nefiind al meu ci al gazdei. Am învățat să fac chestii mai complexe doar cu astea de le-am enumerat mai sus. Acestea cred că sunt accesoriile esențiale în orice bucătărie.

Le-am putea numi, mai în glumă, mai în serios, (mai mult în glumă decât serios) kitchen surviver kit. Kit de supraviețuire în bucătărie pentru acei dintre voi care știți doar franceză. Sau rusă.

Timpul a trecut și farmecul acela s-a dus. Dar, când mă mai apucă cheful de gătit, mi-aduc aminte cu plăcere de perioada aceea. Azi, de exemplu, am gătit un ou în pâine. Fii-mea a fost super încântată! Acestea fiind spuse, vă urez poftă bună. Sau… înghițit în sec plăcut 😛

Articol scris pentru concursul Spring SuperBlog 2020

Updated: 13 martie 2020 — 10:50 pm

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.