Creșterea salariilor profesorilor pe criterii de performanță – de ce greșește Mircea Miclea.

Într-un interviu pentru TVR Cluj, detaliat într-un articol pe edupedu.ro, psihologul și ex-ministrul educației Mircea Miclea se apucă de filozofat. Fără nicio ancoră în actualitatea sistemului nostru educațional el afirmă că salariile profesorilor ar trebui să crească în funcție de performanțele acestora. Ideea e bună însă la nivel pur teoretic, că la vorbe ne pricepem cu to(n)ții. Însă realitatea e cu totul alta. Mă bag și eu în seamă să comentez articolul, sperînd să nu le treacă ăstora din minister prin cap să aplece urechea la Domnu’ Miclea.

Moderator: Cine ar face această evaluare a profesorilor?
Mircea Miclea: (…)luăm din nou exemplul cum se face evaluarea personalului din firmele private: este o evaluare de tip 360 de grade. Adică asta înseamnă că, unu – ai un instrument, niște scale de autoevaluare, pe care fiecare profesor le are. Domnul profesor, ia să vedem cum vă autoevaluați dumneavoastră pe entuziasmul cu care predați la clasă, pe claritatea conceptelor, pe aplicațiile pe care le aveti…
EU: Domnu’ Miclea, avem deja așa ceva, se numește raport de autoevaluare. Ne autoevaluăm, ne evaluează și comisia metodică, ne evaluează și consiliul de administrație. Îl depunem în fiecare vară, alături de un raport justificativ. Altă întrebare!

Moderator: Credeți că nu vor fi toate cu note mari acolo?

Mircea Miclea: Bineînțeles, e posibil să fie, (…) îi pun la liceu pe elevi să te evalueze, la învățământul gimnazial și primar pe părinții elevilor să te evalueze, pentru că ei știu exact cum predai tu, se știe foarte clar cum credeai și ai o a doua evaluare. Pe aceleași dimensiuni, dar evaluarea din partea beneficiarilor.
EU: Părinții știu exact cum predai tu? Serios? Care e criteriul după care mă evaluează părintele? Mă asistă el la clasă? Și ce facem cu părinții cu 8 clase sau ăia care au absolvit “școala vieții”? Ce-i interesează pe ăștia cel mai mult, știi domnu ex-ministru? Ca odrasla lor să aibă notele cele mai mari. Ghiciți cât de realiste vor fi notele puse de profesori în acest caz! Și-așa suntem printre primii la analfabetism funcțional, vreți să fim și premianți?

Mircea Miclea: Ai a treia evaluare din partea directorului școlii, care vine din când în când la tine la oră și spune „ia să vedem domn’ profesor cum predați, nu vă anunț, vin și stau la dumneavoastră la oră și fac o evaluare. Cât de entuziasmat ați predat, câte aplicații ați avut, cât de clar a fost conceptul” și am făcut o evaluare.
EU: Da, domnu’ Miclea, pune-l pe director să mă evalueze și să intre când vrea mușchii lui de director la mine la clasă. În primul rând… n-are voie să intre când vrea el. Mai țineți minte broșura aia care se numește Legea educației? Scrie acolo! În al doilea rând, directorii au și ei simpatii, antipatii, colegi de partid, dușmani de partid.. chestii din astea insignifiante. Oferiți directorului și bâta și permisiunea de a da în cap cui vrea el.

Moderator: Din vorbele dumneavoastră rezultă niște concepte precum valori morale, onestitate profesională și academică…

Mircea Miclea: Vă spun de ce, pentru că studiile pe care le-am consultat și pe care le poate consulta oricine, arată că atunci când predai, calitatea predării este determinată de mai mulți factori. Unul este calitatea științifică a ceea ce predai, (…) Dar există și alte dimensiuni care sunt la fel de importante, de exemplu entuziasmul cu care predai. (…) Dacă eu predau cu entuziasm o lecție, dumneavoastră veți învăța cu plăcere, pentru că sunteți contaminat de entuziasmul meu. Dar dacă eu predau cu lehămiseală o materie, o lecție, dumneavoastră nu o să învățați cu entuziasm (…)
EU: Aici suntem de acord. Uite, ai dreptate! Numai că, să mă bată mama lu’ necuratu dacă știu ce e aia lehămiseală. Am auzit de lehamite, am auzit de hămeseală dar de lehămiseală, ioc! O fi vreun regionalism de la matale de-acasă, nu zic că nu există; am învățat și eu un cuvânt nou. Dar cu ideea în sine sunt de acord. Numai că… aici vin și eu și vă întreb. Cum măsurați entuziasmul ăsta al cadrelor didactice? Că nu ziceți nimic de captarea atenției, de metodele didactice, de demersul didactic în sine ci de… entuziasm. De ce să fie entuziasmul un criteriu pentru mărirea salariului? Asta nu pot să înțeleg. Cum puteți vorbi de entuziasm când….

E noapte, stelele lucesc / și bate-un vânt iernatic;
Stau încă treaz și scriu de zor / La un proiect didactic.
Mai fac statistici și printez / Scriu zeci de protocoale;
Așa se vede că lucrez / În rest, sunt vorbe goale!
Am înțeles, de ani întregi / Reforma-i ca sminteala.
Așa e când promulgă legi / Cine urăște școala.

Distribuie!

Distribuie cu încredere și celorlalți:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.