Roacăre, partidul te vrea tuns! – vestimentația unui rocker

Prin anul de grație 1996 am făcut cunoștință cu tot ceea ce însemna “fenomenul rock”, întruchipat pe vremea aceea revista lui Lenți Chiriac, Heavy Metal Magazine. Atunci a avut loc marea transformare. Dintr-un tip timid, grăsuț, cu cămașă în carouri și pantaloni de stofă m-am transformat într-un individ… timid, grăsuț dar cu geacă de piele, blugi și bocanci, cum vedeam eu prin revista aia. Pe vremea aceea toată vestimentația mea se reducea la tricouri negre cu diferite modele și bocanci.

Eu în anul I de liceu

Cum nu-mi permiteam și nici nu prea găseam tricouri cu desene cum vedeam eu pe la televizor deseori cumpărăm câte un tricou simplu și îmi exersam talentul de artist cu pasta corectoare albă. Nu erau cine știe ce dar erau unicat; în plus, așa am învățat să desenez. Numai că părinții mei nu au apreciat “talentul” meu de artist așa că a trebuit să mă opresc. Cam așa a fost vremea liceului; revista lui Lenți Chiriac era ghidul meu vestimentar.

Mi-aduc aminte ce șoc am avut când l-am văzut pe James Hatfield, solistul de la Metallica, cu adidași. Aveam ideea preconcepută că adepții unui anume gen muzical trebuie să poarte o anumită îmbrăcăminte. După ceva timp am revenit și eu cu picioare pe pământ.

Eu la sfârșitul liceului

Anii au trecut, eu am crescut, gusturile în materie de muzică rock s-au schimbat, dar stilul vestimentar a rămas același.

La facultate am încercat să Ies din zona de confort și să mai schimb stilul vestimentar.Dar nu am reușit mare lucru. Voiam să schimb ceva dar eram atât de “prins” în ideile mele fixe încât nu știam cum să fac o schimbare.

Măcar nu mai eram complet în negru 🙂

Prima mea schimbare majoră nu a fost una vestimentară ci una de look. Mi-am tăiat părul. Apoi, încet încet am renunțat și la geaca de piele. Am trecut la una de blugi. Era un progres, învățam să mă adaptez. Eram de parte de a-mi forma un stil propriu, care să mă caracterizeze.

Odată cu trecerea timpului am renunțat la vechile cutume adoptând un stil mai lejer, care să mă avantajeze având în vedere că nu eram chiar o persoană slăbuță. Așa că am îmbinat rock-ul cu modernul, într-o combinație personală. Nu neapărat originală, dar care mă reprezintă.

Acum, după ce anii au trecut, când mă uit la pozele vechi mi se pare că sunt cu totul o altă persoană acum…

Nu m-a tuns partidul. M-am tuns din proprie inițiativă. Am renunțat și la cioc și la gecile de piele, și la bocancii purtați și iarna și vara… N-am renunțat însă la tricouri, după cum se vede. Numai că acum nu le mai “pictez”eu.

Am dat o fugă virtuală pe la answear.ro să văd mai clar cum arată noile mele “obiceiuri” vestimentare și să fac o comparație cu ce a fost înainte. Și, de ce nu, să-mi reînnoiesc garderoba.

Am observat că am trecut de la “full black” (negru complet) la “black&blue” (negru și albastru) Eterna geacă neagră de piele a devenit geacă denim, albastră, ca în poza de mai jos:

Blugii sunt câteodată negri, câteodată albaștri. Nu, nu își schimbă ei culoarea, încă nu s-a inventat așa ceva. Am două perechi. În viitor o să îmi fac curaj să iau unii gri, ca în figura alăturată:

Și cum nu obișnuiesc să merg desculț (deși știu că unii fac din asta un stil de viață) ținuta asta trebuie să se termine cu ceva. Multă vreme am optat pentru ghete bărbătești – indiferent că era cald, frig, vară, iarnă – ceva în genul acestora:

De la o vreme am lăsat ghetele la o parte (mai bine zis le păstrez pentru când le va veni vremea) și m-am oprit la perechile de adidași bărbătești pe care îi port la fel ca pe ghete: nonstop. Fiind o persoană comodă prefer negrul că merge asortat cu orice. Ca ăștia:

Acum că m-am îmbrăcat cu hainele pe care nu le-am cumpărat, voi încăleca pe motocicleta pe care nu o am (încă) și voi pleca la o plimbare imaginară.

*Articol scris pentru concursul de blogging creativ SuperBlog 2019.

Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 28 octombrie 2019 — 8:45 pm

3 Comments

Add a Comment
  1. În 94 am început liceul. L-am pus pe bunică-meu să-mi facă o geacă de piele de rocker, d-aia de motor.
    A luat omul vreo 5-6 piei, am mers la oraș la un pielar:
    – Bă Costele, ăsta e nepotă-meu. Fă-i o geacă de piele cum vrea el.

    A scos Coste pielarul un Neckermann și a căutat la geci. am zăut ce model voiam eu, mi-a făcut=o exact ca-n revistă. Exact cum avea Arnold în Terminator 2. Inclusiv cu buzunărel cu capsă în stânga jos. Doar că era ceva mai lunguță, nu așa scurtă, încât să-mi acopere jumate de cur, să nu mă tragă curentul.

    O am și acum, după 25 de ani. Nu mai încap în ea (de fapt o pot pune pe mine, dar nu mă pot mișca deloc în ea).

    S-a decolorat, am dus-o după vreo 15 ani să o revopsească un pielar. A revopsit-o, i-a dat cu seu de oaie, era scorțoasă ca dracu. Am turnat vreo 2 litri de bere pe ea (beat criță, cu Tanita – numai cu aia mă îbătam atunci), de se lipise și abia am dezlipit-o. Asta pe un tren ticsit, prin 2002, când am mers la mare de 1 mai. Singura dată când am mers la mare de 1 mai, de altfel.

    Acum văd că e modă cu gecile astea, văd o puzderie de gagici că au așa geci. 100-150 lei la nuș ce magazin. Zilele trecute l-am văzut pe un coleg cu una la fel. 700 lei la Zara.

    Tarte aș vrea să mai găsesc un pielar să-mi facă pe comandă. Îi aduc piele câtă vrea, am vreo 20 de geci de piele, dar doar 2 de astea de motor (am mai luat una la schimb cu un mp3 player acum vreo 10 ani – de aia scurtă până la brâu – nici aia nu mă mai cuprinde).

    În rest, tot cu geacă de piele mă vezi. Acum am una ponosită, zici că e luată de pe front, însă e de efect. Nu am văzut om să nu zică “ce geacă mișto”. Ca-n Seinfeld, când a furat Kramer o geacă de la un gagiu cu care se întâlnea mă-sa. Ăla mare gagicar, vezi dragă Doamne, datorită gecii

  2. Da mă, știu geaca aia. Avusesem și eu ceva asemănător, dar pe vremea aia nu știam eu că se pot recondiționa. Era atât de zgâriată și julită că am renunțat la ea.
    Meșteri pielari… aveam în oraș unul, îmi tot duceam geaca aia din poza de mai sus la revopsit și să-i pună fermoar că din cauza burții se cam strica fermoarul. Făcea și geci și cojoace. A dat faliment, sau a murit că a rămas firma acolo dar lacătul a ruginit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.