O excursie mai neobișnuită

Am visat că plec în excursie…… Cu Yeti.

Am avut un vis îngrozitor. Îngrozitor de interesant. Un vis mai horror dar fără să poată fi numit coșmar. O struțo-cămilă a viselor. Am visat că plec prin Europa într-o excursie cu mașina având ca pasager, pe cine credeți? Fix omul din Neanderthal. Sau Yeti.. Sau ceva asemănător, nu mi-am dat prea bine seama.

Răsfoiam deunăzi internetul după destinații de vacanță prin Bulgărica noastră cea de toate zilele că mi-e tare dragă, acolo mă simt – vorba aia – ca acasă: Drumuri proaste, rable multe, majoritatea înmatriculate în Bulgaria; apoi mă gândeam la un mic “ocol” până pe la prietenii noștri din Grecia.

Și cum mă gândeam eu așa că nu aș mai pleca la drum fără un scut motor metalic pentru Dacia mea cea de toate zilele… sa nu pățesc că data trecuta… am adormit. Ca fapt divers, acea data trecuta despre care ziceam mai sus se referea la o țeavă de apa sau de gaze ce s-a răsculat împotriva sistemului care o ținea captivă în pământ și a găsit de cuviință sa iasă la suprafață, făcând brusc cunoștință cu baia de ulei a mașinii. A fost dragoste la prima vedere care m-a costat câteva milioane bune. Dragoste care nu ar fi existat dacă aveam scutul acela.

Și se făcea în vis că îmi pregăteam Dacia pentru plecarea în Europa: Roți are, anvelopele (cauciucuri pentru profani) nu sunt uzate, prezoanele sunt strânse, becurile merg, ștergătoarele sunt bune, bagajele sunt la locul lor în portbagaj, rucsacul și trusa foto (da, nici în vis nu mă despart de trusa foto) la loc de cinste pe bancheta din față. Parcă și vedeam în zare Parcul Național Pirin din Bulgaria (ca fapt divers, dacă nu ați fost acolo merită să lăsați măcar o dată nisipurile alea de aur și să trageți o fugă până la Bansko).

Revenind la vis…. cum visam eu așa se făcea că apare lângă mine un fel de Yeti. Mare, la vreo 2 metri, păros nevoie mare, se bătea cu pumnul în piept pe lângă mașina mea.
— Europ! Erop!
M-am gândit că vrea să zică Europa. Probabil că voia să-l iau cu mine în munți. S-o fi rătăcit Yetișorul. Deja începea să mi se facă milă de el. Nu știu cum arată mila în vis dar cred că îmi era un pic.

Și încerc să bag blănosul în mașină. Deschid ușa sin spate și încerc să-l introduc pe acolo. Urlete și țipete! Nu încape. Uriașul se enervează și începe să:
— Uuuuu! Uaaaaa! Urla sau plângea, nu-mi dădeam seama.
Dau să-l împing pe bancheta din față. Din nou:
— Uuuuu! Uaaaaa!
Așa că renunț. Uriașul deja se enervează. Îl văd că aleargă bezmetic de jur împrejur și țup! Sare în rulotă. Acolo a încăput. Dar stai! De unde am eu rulotă? A, sunt în vis. Dar cum leg eu rulota de mașină? O fi el vis, dar dacă n-am cârlig de remorcare pentru Dacia în realitate, nu am nici în vis. Țin minte cât m-am chinuit odată cu un suport pentru biciclete din ăla care agață de haion, că noi de obicei luăm și bicicletele cu noi când plecăm în vreo plimbare mai apropiată. Asta în realitate, nu în vis. În vis eram eu, mașina fără cârlig, rulota și un Yeti nervos.

Și ce idee îmi vine? Îl leg pe plafonul mașinii… ca o mascotă uriașă. Și uite-așa am plecat în Europa în coșmarul care nu era prea coșmar. Și cum mergeam eu așa….

Dintr-odată se cască în fața noastră o prăpastie. Eu nu mai am timp să frânez și mă duc. Dintr-odată aud un BUF! Și mă trezesc. Eram eu care făceam cunoștință cu gresia din bucătărie.

A fost așa de impact visul că m-am gândit toată ziua să iau un cârlig de remorcare… nu se știe când apare vreun Yeti în grădină să-l iei la plimbare. 🙂

*Sursă foto facebook.com/AutoGedal.
*Articol scris pentru concursul de blogging creativ Super Blog 2019

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.