O cursă… de vis

Într-una din delegațiile de la fostul loc de muncă despre care am mai scris, trebuia să ajung de la Râmnicu Sărat la Arad. Plecarăm, eu și colegul meu de pe vremea aceea, pe la orele 15 trecute fix, către Arad.

Drumurile erau atât de pline de gropi, iar noi mergeam așa de încet (conduceam o autoutilitară la momentul acela) încât pe la Simeria ne-a apucat noaptea; dar eu m-am încăpățânat să conduc mai departe, căci colegul n-avea permis. La un moment dat mi se pare că văd un semn de ocolire și frânez instinctual brusc. Era un podeț dărâmat și o rută ocolitoare pe lângă. M-am oprit la mai puțin de 1 metru de prăpastie.

Retrospectiv gândind, era acolo un semn cu “drum închis” și unul cu ocolire, dar recunosc că din cauza oboselii și a neatenției nu l-am văzut. Oricum, am avut un noroc chior. Când am coborât și am văzut unde era să cădem… aș fi putut face pe mine de frică dacă nu am fi oprit cu o jumătate de oră înainte la o benzinărie.

De frică, am hotărât, morți de oboseală, să ne cazăm. Am găsit o pensiune amărâtă și ne-am luat două camere. Cu mine nu stătea niciodată nimeni în cameră din cauza sforăielilor; odată, un coleg a dormit pe fotoliul din holul hotelului cauza asta.

Și uite-așa, dragă cititorule (da, cu tine vorbesc!), am adormit dus. Dar nu mare mi-a fost mirarea când aud bătăi în ușă… Dar nu cioc-cioc-cioc-uri ci mai mult bum-bum-bum-uri-uri.

Mă trezesc și ma duc la ușă. Ce-mi văd ochii? Ayrton Senna.
— Hai că avem o cursă de câștigat! Hai!!! Mai repede!!!
— Ce? Cine dracu’ mai ești și tu și ce vrei? Și ce-i cu costumul ăsta de zici că ești Ayrton Senna?
— Sunt Ayrton Senna
— Hai lasă-mă. Păi ești mort!
— Păi da. De aia nu pot să particip. Mai ai multe întrebări? Că avem o cursă de câștigat!

Îmi dau seama că ceva este în neregulă și încerc să mă trezesc. Nu reușesc. Well, probabil am murit sau cine știe? Dintr-odată mă trezesc alergând pe holurile hotelului – sau era pensiune? – urmându-l îndeaproape pe Senna.

— Trebuie să ajungem cât mai repede în Germania pe circuitul de la Nürburgring.
— Dar cum ajungem acolo?
— Nu ți-e clar? Pe autostrada Ardealului.
— Ce autostradă?
— Ardeal nord, ieșim din țară pe aici și direct la Nürburgring.
E clar, nu visez. Cred că am murit. Cred că chiar am căzut în groapa aia de la podeț. Nici în cele mai îndrăznețe vise ale mele (sau ale oricărui om din România) nu îmi puteam imagina o autostradă funcțională care să traverseze Ardealul.
Gândind așa ajungem ca prin vis la un garaj cu o siglă mare pe ușă:

— Suntem la Honda, îmi zic. Parcă ar fi un vis.
Și chiar era. Nu numai că nu puteam să mă trezesc, dar parcă nici nu voiam. Știți voi visele alea în care ești conștient că visezi și care par așa reale de zici că totul se întâmplă în realitate? Parcă din ăla era și visul meu. Sau poate era chiar o altă realitate?

La intrarea în garaj mă lovesc de ceva și cad. Am impresia că se învârte totul cu mine. În fața mea era om mai mic de statură, între două vârste, bine făcut; după față sigur era din Japonia.
— Cine mai e și Nakamura ăsta?
Deodată timpul parcă s-a oprit și simțeam cum mă ia amețeală. Parcă Senna se făcea din ce în ce mai mare și îmi spune furios:
— Niciun Nakamura, el este Domnul Soichiro Honda. Fără el visul tău nu ar fi fost posibil.
Vreau să-mi cer scuze dar nu mai am timp.

— Haideți, ne așteaptă mașina zice el.
— Nu trebuie să ajungem la Nürburgring?
— Păi suntem la Nurburgring.
— Uau, autostrada aia chiar era rapidă.
— Ce autostradă? mă întreabă Senna.
— Nu ziceai de Autostrada Ardealului?
— Nu există așa ceva, nu va exista în vecii vecilor autostrada asta în Romania.. Hai să vezi mașina.

Și domnul Honda se umflă în pene:
— Cea mai tare mașină a ultimilor ani, Honda Civic Type R , sunt mândru de ce au realizat urmașii mei. Am întrat într-o hală întunecoasă și dintr-odată se aprind luminile:

— Ăsta e Type R? întreb eu.
— Unul din noile modele Honda. Unul foarte reușit zic eu, îmi șopti Senna. Urcă, tu conduci.
— Eu?
— Da, zice iritat Senna. Eu sunt mort, ai uitat?
— Da domnul Nakamura?
— HONDA! Domnul Honda. Și el e mort, el ne ghidează prin stație.
Și ne-am urcat! Mă simțeam ca într-un avion cu atâtea butoane și leduri, dar nu aveam timp de admirat căci…

— Dăi, dăi bice că pierdem cursa!!!

Și intru pe circuit. Accelerez cât pot eu de repede, iar Senna din dreapta îmi spune traseul:
— Urmează curbă la dreapta de 40 de grade apoi o curbă de 60 de grade la dreapta, îți sugerez să mergi pe exterior.

În timp ce îmi spunea toate cele, văd că mă depășește cineva pe interior.
— Senna devine agitat: Accelereazăăăă!!!
— El cine mai e?
— Nu-l știi? E Alan Prost, rivalul meu.
— Da’ el când a murit?
— Lasă glumele! Tu ai o obsesie cu morții. Accelerează!!! Vezi că ne-a depășit!!! Ia-l pe exterior, că te ține mașina. Are decât 320 de cai putere da’ e sprintenă.
— Doar.
— Ți se pare puțin?!? Cu un cuplu de 400 și o accelerație de la 0 la 100 în nici 6 secunde? Și mai are și transmisie manuală în șase trepte după cum ai văzut!!! Ți se pare puțin?
— Se zice doar, nu decât. Prost moment mi-am ales să fiu “grammar nazi”.
— Atenție!!!!!
Frânez brusc. Suspensia independentă de pe spate are un plus de stabilitate în timpul frânării. Eram la un pas de a intra în parapet . Mă concentrez la condus…

Într-un final reușesc să-l depășesc… și dintr-o dată suntem pe podium. Eu, Senna, domnul Honda,
Senna vede cum mă uit la mașină și-mi zice:
— Există Honda România. Găsești acolo printre multele modele Civic și Type R. Uite cartea mea de vizită, dacă ai vreodată nevoie de mine.

Și desfacem toți trei șampaniile: Eu, Senna și Domnul Honda:
Poc!
Poc!
Poc!

Și desfacem toți trei șampaniile:
Poc!
Poc!
Poc!

Și desfacem toți trei șampaniile:
Poc!
Poc!
Poc!

Ceva nu e în regulă, îmi ziceam eu în vis.
Iar “poc poc poc”… se aud bătăile în ușă ale colegului. Mă ridic din pat și deschid ușa:
— Hai colegu că e dimineață, trebuie să ajungem la Arad.

Buimac și trist mă îndrept spre camionetă. Văd colegul că se tot uită ciudat la mine ,…

— Ce cauți pe telefon în timp ce conduci? Nu știi că nu e voie?
— Vreau să văd dacă există reprezentanța Honda România.
— Pai exista. Normal că există. Vrei cumva să schimbi căruța aia a ta pe o mașină mai bună?
— Da, caut oferte Honda. Știi cumva vreun Honda Civic de vânzare?
— Eu ți-aș spune dacă-mi explici ce e cu cartea aia de vizită pe care scrie Ayrton Senna… cu autograful lui Ayrton Senna pe ea.

N-am mai scos un cuvânt. Am ajuns imediat la Arad și ne-am apucat de treabă. Dar mintea-mi rămăsese pe circuitul de la Nürburgring…

(sursa colaj video: canalul de Youtube Honda Romania)

*Articol fictiv scris pentru Super Blog 2019

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.