Cum era fără telefoane mobile

XII-D, Stefan cel Mare, promoția 1999

Zilele trecute Facebook mi-a adus aminte că acum câțiva ani postai acolo o poză – singura pe care o am – cu eu și colegii lui eu de liceu. Știți … chestia aia de-i zicea Bacovia “cimitir al tinereților noastre”.
Și m-o pălit nostalgia. Cum naiba mă am existat, am supraviețuit, am trăit fără internet, telefon, calculator în vremurile acelea? Dacă-mi zicea cineva pe vremea aia că vor exista telefoane  care fac poză l-aș fi scuipat fix între felinare. Da, l-aș fi scuipat, că atunci nu găseam pe google codul bunelor maniere în care să citesc dacă e frumos să scuipi lumea între felinare.
Pe vremea aia pierdeam timpul jucând fotbal, baschet, ieșind în oraș. Nu zic de mine că eram gras și la fotbal stăteam doar în poartă că nu mai avea mingea loc de mine iar la baschet nu săream mai mult de 2 centimetri de pământ. Dar în weekend mergeam și eu, ca toți liceenii de altfel, la discotecă. Oare mai există? Oare se mai folosește cuvântul ăsta?
Pe vremea aia încă ne mai trimiteam bilețele. Abia apăruseră pagerele și mă uitam cu invidie la ăia care aveau pagerul lipit de curea și bipăia tot timpul. Nici acum nu știu la ce folosea chestia aia, (și nici cei care aveau nu știau) dar știu că atunci voiam și eu una …
Încă ne mai duceam la bibliotecă pentru un eseu, o carte, un referat. Parcă era altceva când stăteai in sala de lectură să scrii la vreo materie. A trecut timpul și…

Eu la Toplabs, prin 2007

Din 2004 până în 2008 eu am stat lipit de calculator. Prin 2008 am descoperit că există viață și în afara calculatorului, iar de când am ajuns să lucrez mai mult cu copiii, prin 2011, am început să reînvăț procesul de socializare.  Totuși… undeva pe drum, tehnologia ne-a furat ceva. Cei născuți în era internetului poate nu observă. Dar noi ceilalți … parcă, uneori, ne lipsesc uneori acele vremuri. Nu știu dacă e vorba de întoarcerea la o viață mai puțin complicată din punct de vedere tehnic sau pur și simplu e doar nostalgia după vârsta adolescenței…

Pe vremea aceea, când lucram la calculator, alături de alți colegi într-un birou. Cu toate că nu ne despărțea decât 50 de centimetri, noi comunicam … prin messenger. Și ni se părea normal!!! 🙂 Acum fac același lucru, dar am înlocuit laptopul cu telefonul. Și acum, ca și atunci, mi se pare ceva normal.

Sunt curios ce aș face dacă aș renunța la smartphone și internet pentru o perioadă. Nu, nu am curaj să încerc, este mult peste puterile mele. Doar că sunt curios. Dependența de nicotină a fost o nimica toată pe lângă dependența de telefon.

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

1 Comment

Add a Comment
  1. Eu, in concedii, renunt la socializare, dar folosesc tehnologia pe post de GPS. 🙂 E ok, rezist!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.