Marius blog

Când viața îți dă lămâi, cere și o tequilla

Vacanța unui corporatist

Dragii moșului, odată demult, am avut și eu o viață – scurtă, din fericire – de corporatist, deși pe vremea aia nu cred că exista termenul ăsta. Renunțasem la jobul din IT – prima greșeală – pentru un post de psiholog mai aproape de oraș – a doua greșeală – crezând că voi avea:
– timp mai mult
– salariu mai mare
– șansa de a evolua în carieră
– posibilitatea de a face ce îmi place
Ei bine, n-am avut nici de unele nici de altele.

Cu toate astea, am avut acolo o aventură demnă de menționat. Venise vremea să plec într-o delegație mai lunguiață. Cum până atunci nu mai plecasem prea departe de casă – deși aveam vreo 25 de ani – am zis că ar fi cazul să-mi transform prima mea delegație de la firmă în prima mea vacanță, căci concediile acolo erau mici, minuscule, microscopice chiar. Doar și corporatiștii au dreptul la vacanță, nu-i așa? Și dacă nu o primesc de bună voie, o iau cu forța.

Așa că vine ziua Z, ziua plecării . Ne întâlnim cu toții la muncă și muncim că că doar de-aia eram corporatriști. Pe la orele 3 e momentul ca muncitorii să plece casă. Noi plecam spre Arad. Înnoptăm undeva pe la Cluj, urmând ca a doua zi dis-de-dimineață să continuăm drumul spre Arad. Zis și făcut. Dis de dimineață am continuat drumul dar spre Scărișoara. Ce contează un mic ocol? Ghețarul Scărișoara acum mai bine de 10 ani nu era ca acum. Ne-a deschis cineva și ne-a zis: intrați! Asta a fost tot. Cum drumul nu era asfaltat, la primele semne de ploaie am fugit de acolo că altfel nu mai coboram întregi. Dar a fost o primă destinație turistică frumoasă

Ghețarul Scărișoara prin 2007

Ajungem noaptea la Arad, ne cazăm; și eu, cu planul meu de vacanță în minte, plec la plimbare. Aradul noaptea nu mi-a oferit prea multe. Am găsit primăria și m-am întors.

Primul “obiectiv turistic” din vacanța mea ca și corporatrist. Atât putea Sagemul meu de pe vreema aceea, atât am pozat.

Sincer, fusei cam dezamăgit. Socoteala de acasă nu se potrivea cu cea din târg. Dar a venit vremea să plecăm spre Timișoara. În mod normal se face cam o oră de la Arad spre Timișoara. Acum e un fel de autostradă parcă, pe vremea aceea era o șosea supranumită “șoseaua morții”. Eu, fiind superstițios și având volanul în subordine am decis să fac un mic ocol. Mă întorc de la Arad la Deva și ajung în Timișoara prin defileul Jiului. Un mic ocol de vreo 300 de km, că era sâmbătă sau duminică și nu mai știu de ce nu se lucra atunci. Ori era Paștele catolic, ori altceva, nu-mi mai aduc aminte. Nu mai vorbesc de faptul că drumul acela de 4-5 ore l-am făcut în 10-12 ore. Nici de faptul că pe acolo prin munți nu găsisem nici măcar o benzinărie unde să pot alimenta cu cardul. Dar ce conta? Nu mai văzusem eu așa munți în viața mea.

În drum spre Timișoara cu un ocol de 300 km 🙂
Eu acum mulți ani, cu ceva păr, barbă și kilograme în plus prin defileul Jiului.

Am ajuns în Timișoara a doua zi dimineață, numai bun de muncă. Dar drumul acela a făcut toți banii, mai ales că era prima dată pentru mine când mă plimbam pe acolo. După ce ne-am terminat treaba la Timișoara urma să plecăm la Constanța. Conform hărții – că GPS-ul era un lux pe atunci – pe ruta Deva Sibiu București; conform domnului responsabil de rotirea colacului – prin defileul Dunării.

Pe undeva prin defileul Dunării.
Viaductul Vodița. Parcam și eu pe unde puteam… pe carosabil, pe trotuar, pe pod, prin apă, pe lângă apă…

… și ajungem și la Constanța. În extrasezon poți vedea Marea Neagră sălbatică, învolburată, în toată splendoarea ei…

Marea Neagră pe vremea când era albastră de la reflexia cerului și nu verde de la mulțimea de alge.

A fost incredibil! Obositor și plăcut în același timp. A fost o vacanță-delegație sau o delegație-vacanță super. Azi nu mai e nevoie de atâtea “șiretlicuri” pentru o super-vacanță. Acum avem mai degrabă nevoie de șiretclickuri. Printr-o serie de astfel de șiretclickuri am ajuns la Christian Tour și mi-a plăcut când am citit că și Christian Tour susține dreptul la vacanță.

Exact asta ziceam și eu, dar acum mai bine de zece ani. Îmi trecea prin cap ca la următorul concediu, că acum ca profesor am concediu să dau și la alții, să-mi petrec vacanta cu Christian Tour că am văzut că are destule oferte prin zonele descrise mai sus și să refac traseul de atunci, dar fără griji, fără stresul că trebuie să mă trezesc dimineața. Să-mi caut prin cufărul cu CD-uri pozele de pe vremea aceea, că am mai fost în alte delegații-vacanță și pe la Băile Herculane, Băile Felix, Cluj, Bacău, Brașov și să fac un articol cu titlul Vacanta în Romania – atunci și acum.

*Articol scris pentru pentru Spring SuperBlog 2019

Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 3 martie 2019 — 11:46 pm

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme