Marius blog

Când viața îți dă lămâi, cere și o tequilla

Săptămâna de miere pe 4 roți

Pe data de 8 iulie, anul de grație 2018, al meu FIAT PUNTO 1.1 a început călătoria vieții lui de mașină, alături de noi, care am început călătoria vieții noastre de oameni căsătoriți cu acte în regulă. Am promis atunci un articol și uite că acum s-a ivit ocazia să-l scriu; pentru că nu a fost orice concediu, ci unul mai aparte. Nu neapărat unul cu peripeții, că sunt o persoană foarte precaută când e vorba de condus; doar mai … aparte. Vedeți în continuare.

După toată agitația cu nunta am zis că ar fi nevoie de un concediu într-un loc liniștit, loc cu verdeață. Adică pe o pășune în munți, la ce vă gândeați? Undeva unde nu am mai fost de mai bine de 10 ani, și anume pe Valea Arieșului, în inima Apusenilor.

Cu vreo două săptămâni înainte, pe un drum comunal, o țeavă de metal a răsărit din senin și a străpuns baia de ulei dintr-o parte până în cealaltă. Am fost nevoit să merg atunci așa, cu baia de ulei spartă 10 km dintre care vreo 3 în urcare. Așa arăta:

sursă foto: arhiva personală

Nimeni nu crede că motorul a supraviețuit după un astfel de chin. Atunci am zis că nu mai plec niciodată la drum lung fără un scut motor metalic, care nu e bun doar iarna, cum se crede. Eu cred că e musai să ai la mașină scut de metal. Nu se știe de unde sare un bolovan mai buclucaș fix acolo unde nu trebuie, când ți-e lumea mai dragă.

sursă foto: autogedal.ro

Așa că după această etapă absolut necesară – atașarea scutului de metal – am plecat cu carul de luptă… nu la luptă, ci la plimbare.

În noaptea plecării ploua cu găleata. Am eu ceva cu ploile se pare, nu era prima dată când mi se întâmpla. Spuneam că sunt precaut dar niciodată nu m-am gândit să iau cu mine un ștergător de rezervă. Nu știu cum, dar cel din partea șoferului a cedat; s-a rupt mai bine de jumătate din lama de cauciuc care ștergea. Am pus în funcțiune sistemul de rezervă de curățare parbriz. Acesta este foarte eficient și acționează în trei etape:
1. deschizi geamul;
2. scoți mâna cu laveta pe geam și ștergi;
3. bagi mâna înapoi și închizi geamul.
Asta până la prima benzinărie unde s-a rezolvat problema.

sursă foto: arhiva personală

Cât am stat în Apuseni am vizitat tot ce s-a putut, am mers cu mașina peste tot pe unde-am putut.. până a început să scârțâie.
– Nu-i bai, o fi intrat ceva pe la plăcuțe, zic eu. Și ne-am continuat drumul.
La cascada Pătrăhăițești am mers cu mașina până unde se termina drumul. Era amuzant la întoarcere să vezi oameni gâfâind după kilometri de urcat pe jos întrebându-te:
– Mai e mult până la cascadă?
Și noi zburdam veseli prin câmpia cu floricele căci nu merseserăm decât câteva zeci de metri pe jos.

sursă foto: arhiva personală

Din Apuseni urma să ne întoarcem acasă. Numai că am aterizat fix în Corabia. Nu în Corabia piraților și în Corabia – județul Olt. Aici am două lucruri să vă spun:
1. Valea Oltului e superbă:

sursă: arhiva personală

2. La Corabia, ruinele cetății Sucidava sunt un “must see”, dar neapărat văzute împreună cu ghidul cetății, nea Gică Șapcă din Celei. Altfel nu are farmec.

sursă foto: arhiva personală.

De aici trebuia neapărat să ajungem acasă, numai că acum începe distracția. În drum spre casă ne vine o idee:
– Ce-ar fi să mergem până la Turnu Măgurele să vedem Eurobacul?
– Hai.

Și deviem spre Turnu Măgurele. Vedem semnul cu BAC. Vedem semnul cu VAMĂ. Ajungem la bariere. Erau ridicate.
– Hai să vedem ce e acolo, zic. Și trec.
Habar nu am de unde au răsărit doi polițiști de frontieră care se apropie de mașină și zic:
– Actele.
Le dau actele. Se uită pe ele, se întorc spre soție și-i zic:
– Și dumneavoastră.
Se uită pe ele și ne dă vestea:
– Plătiți acolo la ghișeul acela 60 de lei! Drum bun!
A fost așa de repede încât n-am avut timp să reacționăm. Plătim și ne îndreptăm spre BAC. Opresc mașina să luăm o gură de aer.

sursă foto: arhiva personală

După un timp mașinile începură să înainteze spre BAC. Noi nu. Căruța mea refuza cu încăpățânare să pornească. Toți ceilalți intraseră. Un om de acolo ne făcea semne disperate să venim. Câteva minute… toți de pe bac se uitau spre noi. Nu știu cum, dar a pornit într-un târziu și ne-am luat locul pe BAC.
Și uite-așa ne-am trezit în Bulgaria. Fără un euro, fără cash, fără să știm ce mama lu’ necuratu’ căutăm noi acolo. Noroc să se plătea cu cardul că altfel nu știu ce ne făceam.
Planul nostru făcut pe loc era să mergem la Nikopole, apoi spre Ruse și să reintrăm în țară pe la Giurgiu. Numai că…

sursă foto: arhiva personală

Undeva pe aici mașinuța mea s-a oprit din senin și nu a mai dorit să pornească. Ca mai devreme, la bac. Fix în Bulgaria, pe un drum deloc circulat. Și fără semnal la telefon că fiind o ieșire din țară neprevăzută niciunul din noi nu activasem serviciul de roaming.
După ce am dat de o siguranță arsă și am legat-o cu sârmă (că nu aveam de rezervă) plecăm. Numai că…

sursă foto: arhiva personală

Pe aici scârțâitul de care vorbeam mai sus (și care apăruse prin Apuseni) se auzea din ce în ce mai tare. Când am simțit miros de ferodou încins am oprit. Dau roata jos și văd minunea:
Plăcuța de frână era așa de tocită că ieșise din etrier și blocase roata. Ce service? De unde să cumpăr plăcuțe? Ce să facem?
Demontez plăcuțele și le pun invers; cea de pe interior pe exterior și cea de pe exterior pe interior. Ura…. plecăm! Mergeeee!

Vreo 10 km, apoi s-a blocat iar.

Scot totul din portbagaj (pentru a doua oară), caut trusa cu scule, dau geamantanele jos și deja devenea stresant. Mi-ar fi prins bine o cutie portbagaj, din aia care se prinde de cârligul de remorcare și care poate fi folosită și pe post de troler. Dar cum nu aveam, făceam de fiecare dată bicepși cu geamantanele. Nu strică puțină mișcare (în plus) nu? Mă apuc așadar de treabă:

sursă foto: arhiva personală

Anulez frâna pe roata aceea dar n-am să spun cum se face și nici NU RECOMAND cuiva să facă asta; doar dacă ai cunoștințe de mecanică și mulți mulți kilometri la volan… dar și atunci e foarte riscant. Dar având în vedere circumstanțele, am făcut-o și am mers cu foarte mare băgare de seamă…

sursă foto: arhiva personală

Abia când am trecut de indicatorul cu ROMÂNIA m-am simțit cu adevărat ACASĂ! Chestie psihologică… Am învățat să nu mai plec la drum fără să verific ulei, transmisie, frâne, plăcuțe, ferodouri, și să acord importanță oricărui sunet suspect care apare la mașină. Oricum, a fost un concediu pe cinste.

Articol scris pentru Spring Super Blog 2019

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme