Marius blog

Când viața îți dă lămâi, cere și o tequilla

La radio se anunță ploi

Începuse ca o zi banală ca oricare alta. Pe data de 17 iunie 2017 se ținea show-ul aviatic de la Bobocu, BOBAS cum mai este el alintat. De câțiva ani mă tot duc acolo – fie ploaie fie vânt, vorba poetului – să-mi chinui talentul de fotograf. Iubita mea de pe vremea aceea nu avea nici chef de avioane nici prea mult timp la dispoziție, totuși a acceptat să mă însoțească cu promisiunea că ne vom întoarce repede.

Și iacă-tă-ne la baza aeriană de la Bobocu. Poze… soare… poze… soare arzător…

— Ar trebui să ne grăbim să plecăm. La radio se anunță ploi, îmi spuse dintr-odată.

Când am auzit una ca asta, mă simțeam de parcă aș fi sărit dintr-un avion fără parașută, ca să fiu în ton cu atmosfera. Plecăm. La ieșirea pe E85, în loc să fac dreapta – spre casă – fac stânga – spre aventură.

— Ce faci? Nu mergem acasă?
— Trebuie să vedem Poarta Vânturilor, dacă tot suntem aici.
— Unde e asta? mă întreabă ea.
— În masivul Siriu, pare-mi-se.
— N-auzi că se anunță ploi? Cum să mergem prin munți așa? Nici măcar pelerină n-avem la noi…

Nu mai zic nimic, dar continuăm drumul. Aș fi pus o muzică de pe telefon dar mașina mea nu are această opțiune. Așa că deschid radio-ul. Într-adevăr, la radio se anunță ploi. Cod galben mai bine zis, peste tot județul Buzău.

Mergem spre Siriu; peisajul era.. absent din cauza ceții și a ploii. Trecem cu greu de Siriu, de baraj, de Harțagu și mă apuc să caut intrarea în dreapta spre Poarta Vânturilor. Am găsit-o! Sau cel puțin așa credeam. Am uitat să vă spun că țineam neapărat să ajung la Poarta vânturilor ATUNCI! nicio zi întârziere. Însă poteca pe care am intrat era un drum forestier, plin de noroi, cu niște poduri improvizate, din bârne, pe care treceam cu inima în dinți. Dacă rămâneam blocați acolo nu ne mai găsea nimeni. Ne îndepărtasem destul de mult de șosea, nu spusesem nimănui unde mergem, semnal la telefon nu aveam, zona era destul de dubioasă. În stânga și-n dreapta stânci, pâlcuri de fagi trântiți la pământ de niște pădurari nu prea pricepuți, lăsând în urmă țepi care ieșeau sinistru din pământ, parcă așteptându-și condamnații. Peisaj dezolant și sinistru. După cum arătau defrișările am presupus că e ceva necurat la mijloc.

— Ne întoarcem, zic eu supărat.

Ploaia se mai rărise. Ajungem în apropierea barajului de peste Siriu și-mi vine o idee… să coborâm.

— Ce-ar fi să coborâm până la apă?
— OK

Luăm umbrela. Coborâm. Alunecăm. Ne murdărim. Ajungem pe malul Siriului, înainte de baraj.

Se pare că uneori, când îți dorești ceva cu adevărat, universul chiar “conspiră” pentru a-ți îndeplini dorințele. Atunci norii s-au risipit, ploaia s-a oprit, au apărut chiar câteva raze timide, roșiatice.

Și chiar atunci, pe malul Siriului, am scos timid cutiuța în formă de fluturaș din buzunar și am reușit să o întreb:

— Vrei să fii soția mea?

Anul acesta, pe 17 iulie iulie se împlinesc doi ani de atunci. Iar pe 1 septembrie, doi ani de când chiar a devenit soția mea.

Cu câteva zile înainte mă frământam ce surpriză să-i fac, așa, că așa simțeam eu un imbold lăuntric. Tot căutând cadouri pentru ea m-am oprit la ceea ce mi se părea obiectul ideal pentru ceea ce simțeam și pentru ce îmi doream eu: inelul de logodnă. Obsesia mea a fost să fac pasul ăsta pe vârful muntelui, credeam că acolo este momentul perfect. Mi-am dat seama însă atunci că momentul perfect nu există. Ți-l creezi singur. Așteptând ceea ce crezi că va fi momentul perfect vei observa (mai devreme sau poate prea târziu, sau poate nu vei observa deloc) că viața trece pe lângă tine; și tu aștepți și tot aștepți momentul ăla. Dacă mă încăpățânam cu Poarta Vânturilor cine știe care ar fi fost acum soarta noastră…

Mă gândeam că peste vreo 10-15 ani să refac traseul, dar de data asta să găsesc Poarta Vânturilor. Cu siguranță, chiar și peste atâți ani, tot o să mă frământ ce cadouri aniversare care să marcheze un astfel de moment o să găsesc… O să citiți asta peste 10-15 ani…

*Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 13 martie 2019 — 10:33 pm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme