Marius blog

Când viața îți dă lămâi, cere și o tequilla

Eroul meu…

Un profesor universitar din Iași ne povestea, la cursul lui de psihodiagnoză, că oamenii reacționează diferit la situații identice din cauza experiențelor anterioare și ne dădea exemplu un film (nu mai țin minte cum se numea) la care oamenii plângeau pe capete, fix în sala de cinema. Scena era aceeași…
Numai că, ne spunea el, fiecare plângea de altceva. De amintirile aduse în subconștientul individului de acea scenă, amintiri care, nefiind întotdeauna conștientizate, punem starea emoțională pe seama scenei respective când de fapt aceea este doar elementul declanșator.

Gândiți-vă la asta data viitoare când vă emoționați la vreun film sau vreun pasaj dintr-o carte. Ca fapt divers, eu am plâns – dar nu așa, lăcrimat, plâns în hohote! – la filmul Armageddon și nici în ziua de azi nu pricep de ce 🙂

Am făcut introducerea asta deoarece am primit această carte cadou și început să citesc, spre rușinea mea abia acum, pentru prima dată în viață, pe Sidonia Drăgușanu. Cum nu aveam timp de un roman am zis să încep cu nuvelele. Și m-am oprit la Doamna cu ochelari negri, volum publicat postum, care cuprinde ultimele scrieri ale autoarei. Mai toate tratează relația de cuplu. O relație de cuplu realistă, nefardată, brutală uneori, presărată un un umor fin, acid pe alocuri. Personajele stârnesc milă, simpatie, uneori repulsie, sunt creionate în mare parte prin prisma comportamentelor lor și a dialogului lăsând loc la interpretări în funcție de personalitatea și experiența noastră anterioară… De aici și ideea cu introducerea de mai sus.

Dar să lăsăm critica literară în seama criticilor literari, căci de unde să știu eu din astea? și să ne axăm pe nuvela care m-a impresionat pentru că… ei bine… acolo eram eu. EU. Parcă scria despre mine. Acolo se vorbește despre un personaj. Sau mai bine zis, despre personajul unui personaj. Despre personajul unui personaj care nu este de fapt un personaj. V-am băgat în ceață, nu? Bine. Hai să vă și scot:

Pavel, ca și mine, era un genul tipului mizantrop, nu foarte sociabil și comunicativ, introvertit, cu un un ușor aer de superioritate…. Tipul acela stingher de la petreceri, care parcă nu are ce căuta acolo și a venit din obligație. Acest Pavel nu dă dovadă de prea multă tărie de caracter, lăsându-se “târât” de Marius (coincidență de nume 🙂 ) la această petrecere neinteresantă a unor tineri fără importanță. Dar aici o întâlnește pe Ioana cu care încearcă, stingher, să încropească un dialog. Numai că între ei intervine o a treia persoană: Atotștiutorul, atotcunoscătorul. Dătătorul cu Părerea. Johnny Bravo-ul, Rambo-ul…

Ce faci când apare un astfel de personaj lângă tine și acaparează toată discuția? Încerci timid să schimbi subiectul sperând ca interlocutorul nedorit să nu fie la fel de “cunoscător”. Așa încerca și eroul nostru. Numai că acest antrenor de rugby se descurca de minune în orice domeniu: părea că le știe pe toate. Chiar și când Pavel al nostru aduse vorba de un film ce nu se turnase încă… celălalt se jura că l-a și văzut și că în Occidentu rulează de mult…

Atunci Pavel, care era scriitor, aduse vorba de romanul “Eroul Herbert” scris de Richard Stout. Pare-se că “atoateștiutorul”, din dorința de a o impresiona pe domnița care îi asculta nedumerită, știa totul și despre acest roman pe care-l citise încă înainte de a fi apărut în română. De asemenea se angajă să i-l trimită și domnișoarei să-l răsfoiască; iar ea, binevoitoare, îi dădu numărul de telefon. Touché!

Ei, aici intervine diferența dintre mine și Pavel. Am făcut asta de câteva ori cu diferite persoane în contexte diferite și de fiecare dată eu am terminat cu:
– Ei bine, am inventat totul, să văd cât de departe poți să mergi cu minciuna și cu prostia. Ha!
Mă simțeam răzbunat și fericit, și mergeam mai departe.
Pavel al nostru a fost mai inteligent decât mine. Nu i-a spus. A plecat, lăsându-i dansând, știind că antrenorul de rugby a promis că o să-i aducă romanul Eroul Herbert – roman care nu exista – scris de Richard Stout – scriitor care, de asemenea, nu exista.

Articol scris pentru Spring Super Blog 2019

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme