Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Cum să vinzi… ce vrei tu. Un fel de ghid.

Mica publicitate sau, cum îmi place mie să-i zic, mica publicitate, există pe pământ din cele mai vechi timpuri. Cred că și înainte de apariția primelor monede în China antică au existat anunțurile publicitare. Probabil oamenii peșterii desenau pe pereți un mamut, dedesubt 4 bâte, ceea ce însemna “dau mamut în schimbul a patru bâte”.

Revenind la vânzările noastre, m-am gândit să prezint un fel de ghid mai mult sau mai puțin util despre cum să vinzi ceva dar și despre utilitatea unui anunț publicitar. Și pentru asta am ilustrat pașii pentru vânzare cu ajutorul anunțurilor publicitare dar și cum ar arăta o vânzare fără anunțuri. Fără niciun fel de anunțuri. Nici măcar alea de la intrarea în unele supermarketuri… Citire plăcută!

1. Ce putem să vindem?

Teoretic, orice. Practic, nu chiar totul este de vânzare. Deși unii zic că poți să vinzi orice, noi vindem ce nu ne mai trebuie din diverse motive. Ba niște electrocasnice, ba o mașină, ba un apartament, casă, vilă și lista ar putea continua dar ne oprim aici că ați prins ideea. Până acum totul simplu.

2. Cui putem să vindem? Cum concepem un anunț de vânzare?

Aici începe un pic distracția. Noi nu suntem agenți de vânzări să vindem frigidere la eschimoși sau nisip în Sahara. Sau pixuri la analfabeți. Sau, sau sau…

În funcție de persoanele care ar putea cumpăra concepem și anunțul de vânzare. Trebuie să avem grijă să se adreseze cât mai multor categorii de persoane. Dacă vindem mașina, nu sunt de ajuns caracteristicile tehnice. Dacă cineva vrea o mașină roz cu floricele, indiferent ce motorizare are? Și tu ai mașină roz cu floricele și nu ai scris asta în anunț? De asemenea, să avem în vedere și că “mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”, cum zicea Dinică în Filantropica. Povestea vine mai bine, dacă știți cum s-o faceți.

Dar stai! Dacă nu exista conceptul de anunț publicitar, ce făceam? Păi, nimic. Ne gândeam ce să vindem și cui și treceam la etapa următoare.

3. Etapa următoare

N-am găsit un titlu. Asta e! Merge și-așa. Aici avem grijă ca anunțul nostru să ajungă la cât mai multe categorii de oameni.

Înscriem anunțul nostru și online, pe site-uri noi, vechi, mari, mici, cu plată, gratuite, dar și offline prin ziare și reviste locale, pe stâlpi, pe ușile magazinelor, prin supermarketuri, etc. Ideal as fi o publicație de încredere, de mult timp pe piață, care să aibă și varianta online și offline, cum e anunțul telefonic. Nu vă imaginați că acolo dați telefon și gata! Fără poză nu prea aveți mari șanse.

3′.Poza! Nu uitați de poză!

O poză face cât o mie de cuvinte zicea cineva. Sau nu.

AȘA NU!!!
AȘA DA!!!

4. Negocierea. Cum negociem?

Dacă ați ajuns până aici, produsul e ca și vândut. Despre negociere.. într-un articol viitor.

5 Cum s-ar fi petrecut totul dacă nu exista anunțul publicitar?

Și pentru că am avut atâtea unelte la dispoziție, am trecut și de etapa a patra, negocierea. Dar dacă nu aveam atâtea unelte la dispoziție? După ce ne gândeam ce să vindem și cui, treceam la singura și cea mai importantă etapă, pe care o numim “încercarea moarte n-are”.

Mergem pe stradă și oprim diverse persoane care, credem noi ar putea cumpăra, și le facem cunoscută oferta:

— Nu vă supărați, am o mașină roșie, patru roți, din anul… bla bla bla… de vânzare.
Și dacă omul rezistă până la final, întrebăm:
— Cumpărați?
Apoi așteptăm două trei secunde cu ochii în patru și în poziția de fugă. Dacă nu se enervează e bine. Dacă se enervează, fugim. Fuga asta este echivalentul apăsării acelui X roșu din bara de sarcini de la laptop. Practic, cu asta închei discuția.
Și nu se enervează că suntem noi enervanți ci că sunt zeci de persoane ca noi. Sute! Mii! Cum așa?

Păi nu ziceam la început să ne imaginăm că nu nu există conceptul de mica publicitate? Străzile ar fi pline de oameni arătând poze și întrebând alți oameni:
— Ai un pic de timp să-ți spun ce am de vânzare? Uite! Cumperi? E din 2000.
— O dau ieftin, cumperi?

Practic ar fi ca o invazie de martori ai lui Iehova. Am ieși la plimbare noaptea! Ne-am ascunde pe la colțurile clădirilor, speriați:
— Ăla parcă ar avea ceva de vânzare, să o luăm pe aici.

Când vin prietenii în vizită te uiți pe vizor (sau geam, dacă stai la casă) să nu aibă vreun plic în mână. Știți, cu poza. E ca și când toată lumea ar împărți la toată lumea invitații de nuntă. Ne-am suna între noi:
— E liber până la piață? Vinde cineva ceva pe acolo?
Am fi majoritatea melomani. Am merge toți cu căști în urechi… să înțeleagă vânzătorii că nu vrem să cumpărăm nimic. Cel prins fără căști e atacat de vânzători ca de niște pirania.
— Am o tabletă, cumperi?
—Îmi vând mașina!!! E roz cu floricele! Vrei?
— Nu-ți trebuie o casă? Hai că ești cam palid, sigur stai la bloc.
— A… ai deja la casă? Nu vrei un tractor?

Oamenii vor fi nevoiți să pună coli de hârtie pe ei cu “NU CUMPĂR NIMIC”.

Văzând asta, ceilalți, vânzătorii, vor pune coli de hârtie pe ei cu “VÂND TRACTOR” sau “VÂND CASĂ”

Văzând că treburile se mai liniștesc vor multiplica aceste coli șși le vor lipi pe stâlpi, uși, magazine. Vor scrie acolo datele lor de contaxt și le vor da un nume revoluționar; le vor numi… anunțuri.

În concluzie, dacă ați avut răbdare să citiți până aici, v-ați convins că nu putem trăi fără anunțurile publicitare.

*Articol scris pentru Spring Super Blog 2019



Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 11 martie 2019 — 10:40 pm

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme