Marius blog

Când viața îți dă lămâi, cere și o tequilla

Un Crăciun de altădată

Mami, tati, eu vreau să-l aștept pe moșu’! Vreau să-l văd cum, vine cu sacul…
– Nu poți, mamă dragă, moșul nu vrea să fie văzut.
– Dar mă prefac că dooormmm….
– Culcă-te dragule, vezi mâine dimineață ce cadouri ți-a adus moșul.

O, brad frumos, ce sfânt păreai
în alta sărbătoare.
Ma vad copil cu par bălai
și ochii de cicoare.

Eram în camera bunicilor.  Soba aceea albă de tablă, cu plită, există și acum.  Mi-aduc aminte de parcă ar fi fost ieri cum jucau umbrele flăcărilor pe perete… Erau pe rând monștri, super eroi, personaje din desene animate. Când erau “monștri” băgam capul sub pernă și mă chinuiam să adorm, să vină ziua mai repede. În noaptea aceea friguroasă de decembrie trebuia să vină moșul și eu eram hotărât să-l aștept. 
Dimineața căutam sub perne. Pe vremea aceea moșul nu știa a împacheta cadouri.

Un brad cu daruri și lumini
în amintiri s-arata.
În vis zâmbește ca un crin
copilul de-altădată.

Senzația aceea, când căutam sub pernă și găseam exact ceea ce-i “scrisesem” eu moșului, bucuria, naivitatea, fericirea aceea pură, specifică copilăriei, sunt momente de neprețuit.
Un pistol alb cu capse și un camion cu păsări…. parcă le văd și acum.
Dacă aș fi știut că acela a fost cel mai frumos crăciun din viața mea le-aș fi păstrat. Și ultimul. Apoi vine drama copilăriei când realizezi că moș Crăciun nu există.  Atunci se pierde o parte din naivitatea copilăriei. E drama copilăriei noastre. Sigur, creștem, evoluăm, dar cu ce preț? 

Întregul cer era deschis
deasupra frunții mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
și numai scrum din stele.

După aceea a rămas doar obiceiul. Farmecul acela s-a pierdut în negura amintirilor. După o vreme bunicul a fost nevoit  să se joace cu noi “De-a v-ați ascuns”. Apoi, celălalt bunic. Apoi, tata. Ce ți-e și cu jocurile astea… 

Voi să nu va mâhniți tare
Când ma vor lua și duce departe
Și-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Asa e jocul, începe cu moarte.

Nu știu pe la ce vârstă și în ce împrejurări am decis să nu mai sărbătoresc Crăciunul. Deloc. Fără cadouri, fără nimic. Crăciunul de la țară, cu părinți, cu bunici nu mai exista și nu va mai exista niciodată. Undeva acolo sus chiar și vremea era în asentimentul meu. Zăpezile de altă dată dispăruseră… Crăciunul arată de obicei ca o toamnă târzie. 

Vremea și vremurile m-au făcut  să realizez în timp că totuși moș Crăciun există acolo, ascuns, în fiecare din noi. 

Poate ar trebui, pentru o zi, să ne prefacem să încă mai credem în moș Crăciun. Oare cum ar fi? 

Versuri:
Radu Gyr: O, brad frumos 
Tudor Arghezi: De-a v-ați ascuns

Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 16 decembrie 2018 — 9:24 am

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme