Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Tu ce faptă bună ai făcut azi?

Acum câțiva ani buni rătăceam pe străzile Brașovului, urcând agale spre Turnul Negru. Aveam eu o idee fixă, să fac poze Brașovului de acolo în toate momentele zilei. În drumul meu către turn, puțin mai sus de Biserica Neagră zăresc o bătrânică, undeva la vreo 80 de ani, poate și mai mult, cocoșată, cu hainele ei negre, vechi și ponosite, parcă venită din alte vremuri, gârbovită de povara anilor. Avea o sacoșică plină cu cărți – probabil din biblioteca ei – pe care încerca să le vândă

“Te rog maică, n-ai un bănuț să cumperi o carte?” se ruga ea de câte un trecător.

Oamenii treceau nepăsători, grăbiți. Cine mai citește în ziua de azi? Toți ne grăbim undeva…

“Cumpărați o  cărticică ieftină, vă rog!” se tânguia ea.

Am ajuns aproape de ea, pe același trotuar. Inconștient duc mâna la buzunar iar ochii bătrânei se umeziră și un licăr de speranță i se citea pe față. Cine știe cum a fost viața ei? Cine știe prin ce necazuri a trecut, de este nevoită să-și vândă cărțile. Iar eu, eu… scot un șervețel și îmi șterg transpirația de pe față. Și trec mai departe. La câteva secunde am conștientizat ce prostie am făcut.  Mi-am întors privirea și ea era acolo, în mijlocul drumului, cocoșată, întoarsă către mine, cu cartea în mână. Apoi se pierde prin marea de oameni. Degeaba am căutat-o eu când m-am întors. Era prea târziu.

Și acum, după atâția ani, regret gestul acela nesăbuit. Privirea aceea, ochii aceia înlăcrimați, dezamăgirea pe care am bănuit-o după aceea, toate acestea m-au urmărit multă vreme.

Momentul acela în care m-am întors, nehotărât, momentul acela în care am hotărât că “las că o mai găsesc la întoarcere” m-a marcat profund. Mi-am zis atunci să nu mai aștept alt moment, să fac ce-mi dictează conștiința.

Deși m-am purtat mizerabil, toată povestea are și o parte bună. Poate a fost bătrânica, poate m-am proiectat inconștient eu însumi într-un viitor nu foarte îndepărtat în situația ei, poate pur și simplu s-a declanșat ceva sau este doar teama de a mă mai simți cum m-am simțit atunci, dar de atunci am început să mai fac câte o faptă bună, câte o donație. Am descoperit efectul pe care îl are asupra propriei persoane  o faptă bună făcută din inimă, fără îndoieli, fără “dau și eu că așa au dat toți.

Parcă s-a schimbat ceva în mine.

“Ceva, așa, ca după o boală grea / Când parcă simți că-ți este mult mai bine” Cum spunea marele nostru poet Ion Minulescu.

Mi s-a mai întâmplat să vreau să ajut, să donez pentru o cauză sau alta, dar să mă opresc aici. Ori nu aveam încredere, ori erau conturile acelea lungi pe care nu și le nota nimeni. Singurele opțiuni mai acceptabile erau plata prin SMS și cele față în față… aici doar la cunoscuți. Dar acestea sunt rare. La fel de rare sunt și situațiile în care poți să faci donații online. Și de multe ori am rămas cu dorința de a ajuta și cu regretul că n-am făcut-o. Dar nu trebuie să fie așa .

Există un concept inovator de la BCR în parteneriat cu euplătesc, Bursa Binelui, o platformă de donații online fără comision care vine în ajutorul… ei bine, în ajutorul tuturor. ONG-urile își pot înscrie proiectele pe platforma Bursa Binelui și pot iniția acțiuni de strângere de fonduri (fundraising sau crowdfunding.) pentru cauzele pe care le susțin sau acțiunile pe care vor să le realizeze.

Dacă vrei să te implici mai mult poți alege să fii voluntar pentru ONG-urile înscrise pe platformă. Sau, poate doar vrei să faci o donație. Aici este foarte simplu pentru că se poate face plata online. Îți alegi județul, cauza care te-a impresionat și apeși butonul Donează. E atât de simplu să te faci util.

Pe mine întâmplarea cu bătrânica m-a marcat așa de mult încât m-a făcut să-mi dau masca de “nepăsător” jos… și să-mi pese, să vreau să ajut, atât cât pot.

Tu? Ce fapte bune ai făcut azi? Dar ieri? Dar când ai făcut ultima dată o faptă bună? Poate ai și tu “bătrânica” ta, cine știe… și te vei trezi într-o zi regretând, gândindu-te că poate ăia  2 sau 5 sau 10 lei ai tăi ar fi putut face o persoană fericită.

Articol scris pentru Super Blog 2018

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

3 Comments

Add a Comment
  1. Azi n-am înjurat un client care merita. Am făcut bine? Am dat șpagă 3 lei la tipul care-a venit cu pizza.

    1. 3 lei? E clar, mă mut în capitală 😀 😀 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme