Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Balada unui creier mic

Am să vă povestesc aici balada unui creier mic. O știți cu toții, se numea înainte balada unui greier mic. Dar a fost adaptată la timpurile moderne iar greier mic s-a transformat în creier mic. Pentru că trebuie să ai un creier mic mic să cânți la vioară toată vara și iarna să te împrumuți prin vecini.

Deci Domnul creier mic s-a deplasat toată vara pe litoral la cântat cu vioara sa electrică Stradivarius. Muzica mergea, banii veneau și se duceau și totul era perfect. Ce perfect, foarte perfect! Chiar mai mult ca perfect.

Ghidându-se după proverbul din înțelepciunea Mariusească…

De ce să tot pui bani deoparte?

Vara-i ici, iarna-i departe!

… eroul nostru continua seria concertelor de un insucces răsunător pe litoral.

Tot în balada noastră apare și personajul negativ: furnica. Această… viespe fără aripi și fără venin care făcea parte din staff-ul lui creier mic și-l enerva pe acesta cu proverbele ei, tot din înțelepciunea Mariusească. Ea îi tot zicea:

De pui bani deoparte, măcar de un covrig.

Stai liniștit la iarnă, n-o să mori de frig!

Și când creier mic tot încerca noi mișcări cu vioara această furnicuță hărnicuță îl tot îndemna:

Las-o-ncol’ de coregrafie,

Mai bine fă-ți termografie!

Că știi, e o vorbă din înțelepciunea Mariusească ce zice:

Cine are cald în casă

De probleme nici nu-i pasă!

Dar creier mic nu a ascultat și iată, iarna bătea fericită pe la ferestre, lerul lui Hrușcă umbla nestingherit pe străzi, neaua cădea sub formă de fulgi de zăpadă din nori… ce mai, iarna câștigase în instanță procesul cu toamna și își intrase în drepturi.

Furnica stătea tolănită pe un fotoliu urmărind un serial cu furnici. Numai creier mic nu făcea nimic. Stătea și tremura. Tremura și stătea. Din gură el glăsuia, și din scripcă scârțâia:

Cri cri cri, iarnă albă

Mor de frig, vai, ce corvoadă!

Și se duce la surata furnicuță cu jalba-n proțap:

Ninge, soro, frigul mă omoară,

Ce să fac să nu-îngheț iară?

Surata furnică îi răspunde tot cu un proverb din înțelepciunea Mariusească (adică a mea, dacă până acum nu v-ați prins). Dialogul a decurs cam așa:

Când suflă vântul în tichie,

Fă-i casei o termografie.

Ce e o termografie?

Un fel de radiografie.

Doar la casă, nu și ție.

Căci, continuă furnicuța, știi cum zice proverbul:

Vrei căldură-n casă, nu-ți da în petic,

Ia-ți certificatul energetic.

Și furnicuța, care de fapt era îndrăgostită de creier mic, l-a împrumutat pe acesta să scoată un certificat energetic ieftin să poată să-și reabiliteze locuința, cu condiția să apară și ea la vară în videoclipurile lui.

Și creier mic – care acum avea căldură în casă – și-a schimbat pe bună dreptate numele în greier mic. Și au trăit fericiți, la căldură, nu până la adânci bătrâneți ci până la primăvară.

Și gata.

Articol scris pentru Super Blog 2018 

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme