Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Amintiri din tinerețe: Prima întâlnire.

Undeva prin anii 1900 toamna, adicătelea cam acum mulți anișori aveam și eu, ca orice tânăr și neliniștit, în sfârșit, o întâlnire. Nici nu vă închipuiți câte mesaje, câte telefoane, câte buzz-uri pe messenger (că pe vremea aceea facebook nu exista)… până când, într-un final să stabilim să ne întâlnim la orele 17, undeva în Buzău, la o pizzerie.

Știți cum se stresează fetele la prima întâlnire?

“Oare cum să mă îmbrac? Ce rochii să probez? Unde găsesc niște rochii elegante pentru prima mea întâlnire? Dar niște pantofi? Cu ce fel de toc?”

Ei bine, eu nu-mi făceam nicio problemă. Emoțiile acelei prime întâlniri, toate speranțele, temerile, dorințele făceau să pălească orice alte preocupări. Gândul la haine nu-mi stătea deloc. Poate așa fac toți băieții, nu știu. Mă gândeam la acea întâlnire ca la un moment esențial pentru viitorul meu. Deh, nu eram tocmai adolescent. Povestea asta se întâmpla pe la  22 de ani, pe când alții la vârsta mea erau deja “experți”.

Și uite că vine și ziua primei întâlniri. După ce am vorbit pe messenger până pe la 3 dimineața, mă trezesc buimac.  Fac cafeaua, mai răsfoiesc ziarele și uite-așa,  trece vremea și vine vremea să mă îmbrac.

Deschid șifonierul – că pe vremea aceea nu existau cuvinte precum dressing sau garderobă – și… stupoare!

Nu era nimeni acolo care să-mi întindă o mână cu niște haine și să-mi zică:

“Ia-le pe astea, nu vei da greș!”

Și atunci m-am panicat. Trebuia să gândesc singur. Mă învârteam prin cameră ca un titirez și nu știam ce să aleg. Și timpul trecea… Oare dacă mă îmbrac în costum par mai serios decât este cazul? Dacă mă duc în blugi sunt prea … rebel? Dacă fac eu un compromis și iau niște blugi și un sacou peste?

Am ales ultima variantă.

Și uite-așa, am ajuns la fața locului. Ne-am întâlnit și ne-am așezat la masă, fără să spunem vreun cuvânt. Am comandat câte o cafea. Și atunci a venit momentul care mi-a schimbat definitiv viața.

– Bună seara, aveți aici contractul pentru jobul de web developer despre care am discutat zilele acestea. Detaliile le-ați discutat cu managerul general azi noapte. Își cere încă o dată scuze pentru ora târzie la care v-a contactat dar el fiind în Canada, diferența de fus orar este de 6 ore.

– Dacă sunteți și dvs. de acord….

Și atunci am semnat contractul pentru primul meu job serios; prima întâlnire cu un angajator a fost și primul meu pas în cariera de web developer. La care am renunțat după câțiva ani pentru cariera de profesor. Dar am avut dreptate. Acel moment mi-a schimbat viața.

Articol scris pentru Super Blog 2018

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme