Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Se caută nebuni

Dragii moșului, eu și soția mea avem niște pasiuni mai… aparte. Să exemplificăm:

Pe vremea când soția mea nu era soția mea (adică abia ne cunoscurăm) am invitat-o să ieșim și noi undeva…

Ei bine, nu am fost la o cafea cum se face de obicei. Nici la o pizza, nici la un suc. Nici măcar la o plimbare romantică prin parc… Nuuu, am invitat-o la o plimbare la focurile vii de la Buzău, Terca. Asta a însemnat câteva ore de mers cu mașina pe niște drumuri forestiere plus câteva zeci de minute de mers prin noroi. Nu mai vorbim de faptul că, după ce am rătăcit vreo oră în  căutarea focurilor, am apelat la un ghid local. Un băiețel la vreo 10 ani care ne-a dus acolo contra sumei de 5 sau 10 lei.

Ne-am întors plini de noroi, uzi – că între timp începuse ploaia – și morți de oboseală acasă. Atunci am descoperit că avem o pasiune comună, este ceea ce s-ar putea numi turism de aventură.  Cu toate astea eram convins că nu va vrea să mă mai vadă. Numai că… la câteva săptămâni distanță căutam capre negre prin munții Vrancei.

Sau ne dădeam cu tiroliana prin Piatra Mare. Sau, cea mai „gravă abatere”, bântuiam doar noi doi prin Valea lui Stan, total nepregătiți. A fost prima dată când am sunat la salvamont pentru ca ne abătuserăm un picuț de la traseu și ultima dată când am plecat la drum fără hartă.

Și de fiecare dată când povesteam toate astea primeam în majoritatea cazurilor un singur răspuns: „Sunteți nebuni„. Părerea lor. Eu zic că nu suntem îndeajuns de nebuni.  Adică, nu am da înapoi de la o excursie prin Patagonia și Țara de Foc. Am văzut odată o emisiune cum se salva Bear Grills de la moarte prin Anzii Patagoniei și de atunci am început să mă documentez despre zona aceea. Este incredibil ce văzui eu acolo.  În mintea mea nu cred că nu există cineva pe planeta asta care să nu-și dorească să ajungă acolo. Băi cititorule, e o minune Patagonia asta, ascultă la mine! Sunt peisaje  cum nici în visurile cele mai cele nu ai cum să visezi.

Anzii sunt foarte spectaculoși. Și foarte dificil de străbătut. E exact ce ne-ar trebui nouă.

Numai că până acolo mai avem de așteptat. O expediție de 14 sau 18 zile cu Extreme Travel prin Patagonia presupune ceva pregătire și ceva timp liber. Chiar dacă există și excursii personalizate, nu poți să ajungi acolo și să nu vezi și ghețarul Perito Moreno din Argentina sau splendidul lac cu ape turcoaz, General Carera. Pur și simplu n-ai cum să le ratezi. Așa că o expediție acolo trebuie pregătită din timp.

Dar m-am luat cu vorba și am deviat serios de la subiect.  Nu pentru Patagonia se caută nebuni, aceea este pe „listă” dar nu în viitorul apropiat (dar nici prea îndepărtat). Se caută nebuni pentru un traseu de iarnă. O ascensiune pe Vârful Moldoveanu, prin zăpadă, în prag de iarnă… ce poate fi mai relaxant și mai frumos? Senzația aceea când ajungi în vârf și privești de jur împrejur, vântul care-ți taie răsuflarea dar nici nu-ți dai seama, sentimentul acela de victorie, mi-e dor de toate acestea. Nu știu alții cum sunt, dar eu când ajung într-un vârf montan, cu cât ascensiunea e mai dificilă, cu atât satisfacția este mai mare. Am impresia că sunt deasupra lumii, deasupra tuturor… un mic stăpân al spațiului și timpului. Cum să nu iubești așa ceva?!?

*Articol scris pentru Super Blog 2018

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

1 Comment

Add a Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme