Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Cât de tari erau părinții tăi?

Știți discuțiile alea de când erați copii cu „Tatăl meu este cel mai tare, el este milițian. Ba al meu eu e cel mai tare că e doctor. Ba al meu că e șofer”, etc etc?

Era chiar și o poezie care încuraja competițiile astea prostești:

Tatăl meu zideşte case, colo sus pe schele.

El cu fruntea lui ajunge pînă sus la stele.

Și chiar și bancuri

Bula in armata este intrebat:
– Ce e tactu’?
– Bolnav la plamani.
– Nu ma idiotule…ce face…?
– Tuseste.
– Baa tu esti prost..din asta nu se poate trai.
– Pai de-aia a si murit.

Dar alta era ideea. Văzusem pe bored panda asta:

10+ Times Kids Realized Their Parents Were Cooler Than Them

Când copiii realizează că părinții lor au fost mai cool decât vor fi ei vreodată. Și  mi-am adus aminte de tata:

Tatăl meu era strungar… și nu-mi plăcea asta. Nici măcar când m-a luat cu el la serviciu și mi-a arătat ce face el la strung. Nu m-a impresionat nici că era printre cei mai buni strungari – la vremea aceea – din fabrică. Cu toate astea, mi-am dat seama că nu voi fi niciodată ca el:

Eu nu o să reușesc să cânt în vreo formație.

Sau să mă arunc de pe pod în apele învolburate. Aici tata s-a aruncat în apa Râmnicului – destul de mare pe vremea aia –  direct de pe pod: 

De fotbal, nu mai vorbesc. Eu eram ăla de stătea în poartă. Că eram gras și nu încăpea mingea pe lângă mine, nu că aș fi fost eu cine știe ce portar. Tata în schimb… 

Au trecut 7 ani de  când nu mai este și n-am apucat să-i spun niciodată ce meserie frumoasa avea. Căci avea. Acum e prea târziu. Eu? Eu ce-am realizat? Nimic.

Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 24 august 2018 — 9:42 pm

4 Comments

Add a Comment
  1. Nu spune că n-ai realizat nimic. Privește în urmă. Chiar nu ai realizat nimic? Nu trebuie să faci aceleași chestii ca părinții tăi ca să fii „cool”.
    Ce-a făcut taică-tu? S-a aruncat în apă, a stat în poartă la fotbal și era strungar. Și te-a făcut pe tine. Tu chiar nu ai realizat nimic în viață până acum?

    1. N-a stat în poartă, era atacant. Eu stăteam în poartă! 😀 Da, nu trebuie să fac aceleași chestii, nu pot să spun că n-am realizat chiar nimic. Dar mi-a rămas ideea că voiam – cel puțin în unele privințe – să-i calc pe urme. Și nu mi-a ieșit. Sau poate de vină e nostalgia după vremurile alea…

  2. Imi pare rau ca tatal tau nu mai este… Dar sa stii ca fiecare generatie simtim la fel. Si tatal meu a fost in echipa de fotbal, a cantat la chitara in orchestra, a fost militar si are niste povesti grozave. Si mama la fel. Eu am avut altfel de experiente si chiar imi pare rau ca baiatul meu nu are parte de acele placeri simple care au facut parte din copilaria mea. Dar timpurile se schimba, numai noi avem impresia ca totul trebuie sa ramana la fel. Cat despre meseria tatalui tau, eu am facut practica tot liceul intr-o uzina mecanica, la lacatuserie si la strung si vreau sa spun ca oamenii aceia chiar ne-au invatat ceva si au fost amabili cu noi, iar noi chiar i-am respectat si am realizat cata indemanare iti trebuia ca sa practici asa ceva.

    1. Da, cred că așa e, fiecare generație are propriile ei „plăceri”. Timpurile se schimbă și noi ar trebui să ne adaptăm, nu să rămânem ancorați în trecut. Trebuie să mai lucrez la capitolul ăsta. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme