Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Evadare în munții Măcin – culmea Pricopanului

Zilele trecute ne-am permis o scurtă evadare din cotidian tocmai în munții Măcin. Sunt ăia… cei mai bătrâni și mai pitici din Europa. Pensionarii Europei. Cel mai înalt vârf are vreo 400 de metri. Simplu, zic eu, ceva ușor, de primăvară…
Ne-am oprit cu deștul pe hartă fix deasupra culmii Pricopanului. Vreo 4 ore cică. Lejer, zic eu. Îmi iau camera foto, mă car cu toate cele 100 de kilograme ale mele la mașină și plecăm la drum. Trecem BAC-ul cu Dunărea și mergem mai departe spre Măcin.


În Măcin, căutăm cazare. Căutăm, căutăm și nimic. Mergem la un magazin și întrebăm. Vânzătoarea:
– E un hotel Turist, undeva mai jos. Ar fi trebuit să-mi fac și eu o pensiune aici, că nu există niciuna!
– Mulțumim.
N-aveam timp să așteptăm să-și construiască vânzătoarea pensiunea așa că plecăm să căutăm hotelul Trist. Pardon, Turist.

Coborâm în jos mai ceva ca luceafărul bolnav de pleonasm dar nu-l găsim. Urcăm în sus. Întrebăm. Iar coborâm în jos, iar urcăm în sus. Apoi căutăm pe google maps și ajungem fix la hotel. Dragă cetitoriule, am trecut de fiecare dată pe lână el dar nu băgarăm niciunul de seamă că este un hotel acolo. Așa de mare era firma.

Hotelul a fost OK dar știți voi ăștia mai bătrâni – așa ca mine – hotelurile alea comuniste? Exact din ăla era, numai că modernizat cât de cât. Curat, frigider, tv HD, AC, căldură, nu am ce să-i reproșez. Dar aveam senzația aia că stau într-un hotel comunist, nu știu să-mi explic de ce.

Lăsăm bagajele; ne îmbrăcăm lejer – greșeala 1 – lăsăm bocancii în mașină și luăm adidașii – greșeala 2 – o sticlă de 1 L de apă – greșeala 3 și purcedem.

Cum ajungi la Culmea Pricopanului din Măcin:
La ieșirea din orașul Măcin, pe dreapta e un polițist de frontieră. Te oprești și îl întrebi. Și-ți va spune că la câțiva km de Măcin, pe stânga, e un indicator către o Biserică. Pe acolo trebuie s-o iei. Dar nu te duci la Biserică. Când vezi cariera de piatră te sperii și o iei spre dreapta. Apoi vezi că e un drum pe acolo. Mergi așa pe dreapta și caști ochii spre stânga… undeva pe acolo se va observa un panou de informare verde. Acolo te duci cu mașina. Și acolo o și lași. Și pleci pe jos după dunga albastră!


Primele ore a fost ușor. Copăcei, floricele, trovănței – sau ceva de genul – râulețe care susurau vesele fix pe cărarea pe unde trebuia să mergem noi…

Dar stai! N-avem bocanci! Cine-ar fi zis că la începutul primăverii curg râurile. Intrăm prin apă, prin noroi, și mergem mai departe. Apoi, pe măsură ce ne apropiam de creastă, venea viguros din… toate părțile măria sa vântul. Și venea furios tare… îmi fâlfâiau urechile de la atâta vânt! Iar nasu-mi se învârtea ca o giruetă.


Ajungem pe culme. Și dăi și urcă și dăi și coboară neicusorule pe vântul ăla insuportabil. Și tot așe vro patru ore. După vro doo ore  foamea încolțea din toate colțurile stomacului…
Și să nu o mai lungesc cu vorba că știu că nu aveți chef de citit, cam așa o fost:
După 4 ore și ceva de plimbat ajungem la ieșirea din traseu:


Deși a fost destul de obositor – deh, lipsa antrenamentului, kilele în plus, sedentarismul din iarna asta – peisajele sunt atât de frumoase că uiți și de oboseală și de foame și de grijile de-acasă și de la serviciu și de tot! Pentru mine a fost prima ieșire în munții Măcinului și cu siguranță vor mai fi și altele.

Am rămas cu gândul la traseul ecvestru – adică pe cal călare – dar ar trebui să mai dau jos câteva kilograme că mi-e milă de săracul animal dacă mă urc pe el.

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

8 Comments

Add a Comment
  1. Mistoplimbarica! Dobrogea e misto tare primavara.Am tot facut cativa ani o tura traditionala de Florii prin Dobrogea. O cam terminam cu cortul pe plaja de la Corbu. Deh, vremuri…noi tineri, copii…ne antrenam. Acum asteptam sa mai creasca.

    1. Da, e frumos, dar am ajuns acolo cam devreme; trebuia să mai astept vreo saptamana, poate înfloreau toți pomii.

  2. Cred ca a fost tare frumos, cu toate aventurile inerente. Peisajul si vantul de care pomeneai mi-aduc aminte de dealurile stancoase ale Tohaniului de la noi, din Prahova. Arata fix asa si la fel iti falfaie urechile.

    1. Eu știam doar de cramele Tohani, nu și de dealurile Tohani. :mrgreen: :mrgreen: :mrgreen:

  3. Buna treaba ai facut nene. am zis ca voi repeta figura cu muntele cat de curand. Sa vedem cand inseamna asta. Te chem intr-o „baietie” cand plec?
    Ca deja sunt eu si-un prieten, poate inca unul. Masina avem, bani de benzina ne trebe si de papa, un gratarel seara.
    apa si cazare avem la sinaia

    1. Cheamă-mă, dacă reușesc… voi veni. Dar cam greu de aici de la țară :mrgreen:

  4. Bravo Mariusica! Sa ne revedem cu bine! Bogdan

    1. Long time no see… 😀 Credeam că ai dispărut prin munți 😀
      Poate ne revedem vara asta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme