Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Un traseu nebunesc de o zi prin Bucegi

Aveam nevoie de o zi de pauză…
Și iată-ne fugind de căldură prin dragii munți Bucegi pe care voiam să-i cunosc mai îndeaproape de multă vreme.
Am luat harta (chiar dacă e marcat perfect totul, ai nevoie de o hartă, mai ales pentru un tur forță ca al nostru) și am pornit la drum.
Mers pe Transbucegi sau Transbabele sau Transvacile (că tot traversau pe acolo), oprit la cabana Piatra Arsă, luat arsenalul (apă, mâncare, selfiestick, cameră) și la drum!

Pe Transbucegi, la o trecere pentru... vaci.

Prima oprire, cabana Omu. În aproximatov o oră am ajuns. Nu am urmat traseul marcat; la ce aglomerație era acolo, ne-am luat după ceilalți.

Am ajuns, am văzut Sfinxul, am văzut Babele…

… am văzut cocalarii, pantofarii, moșii și babele (alea vii) care au văzut pentru prima dată munte după ce o viață întreagă au mers cu autobuzul. Nu am nimic cu ei, dar vorba aia… prostul dacă nu e și fudul, nu e prost destul.

O femeie era scandalizată că a mers atâta pe jos și a obosit (probabil ajunsese cu telecabina și a avut de mers până la babe) și de supărare și-a stins țigara din care trăgea cu poftă pe jos.
Un pantofar din ăsta s-a urcat pe sfinx, și-a făcut poze, a vorbit la telefon, a aprins o țigară, a fumat-o, a stins-o pe jos, a călcat pe ea, s-a așezat jos să bea ceva, moment în care am plecat că deja începea să-mi strice buna dispoziție. Iar un grup de tineri plecau veseli spre cruce cu muzică… pe telefon. Nu erau manele, dar tot era aiurea.
O femeie chinuia un biet Saint-Bernard și nu vedea că oamenii mai mult se uitatu urât la ea decât să facă poze..
Cei care au venit acolo pentru relaxare și pentru plăcerea de a fi aproape de munte se pierdeau prin mulțime.
Am plecat spre Cruce dar nu pe traseul cel scurt ci spre cabana Caraiman, apoi pe Brâna Caraimanului.


Traseu incredibil de frumos dacă nu te uiți în jos. Am descoperit cu ocazia asta că ba am rău de înălțime, ba nu am, ba am, ba nu am… nu am ajuns la o concluzie. Dar Valea Prahovei se vede super de acolo.

Și Valea Jepilor, care sper să fie următorul traseu.  Și poate ne vom face vreodată curaj să mergem pe Aeriană…

Spre cruce, pe brână. Traseu accesibil și pentru cei cu rău de înălțime.

Aici era mai liniște. Văzut, plăcut pozat, plecat mai departe. De data asta pe traseul scurt. Brâna era acceptabilă la urcare, dar nu ne-am mai încumetat și la coborâre.
Cum traseul scurt era îngrozitor de plicititor, ne-am luat la întrecere de la Cruce până la cabana Omu. Din păcate am cam pierdut. Dar ne-am cam forțat coborârea spre peșteră am făcut-o cu telecabina. Care telecabină mergea prea repede!!! M-am ținut cât am putut de barele alea. Prefer zece trasee pe jos decât un drum cu telecabina. Nu-mi place să mă simt în aer.


Cel mai bun lucru din peșteră au fost căștile de protecție. Dacă nu le aveam, aveam acum zeci de cucuie. Altceva nu m-a impresionat prea tare. A doua oară nu m-aș mai duce. Dacă era neamenajată și trebuia să ne cățărăm noi pe acolo ar fi fost palpitant. Dar așa… nu mulțumesc.
După peșteră a urmat urcarea către Piatra Arsă. Două ore jumate plus o jumătate de oră pentru că eu am ratat intrarea în traseu. De două ori!!! Poate de la oboseală.

Poate cel mai frumos traseu. Nu așa spectaculos, dar frumos. Liniște, ne-am întâlnit doar cu 3 persoane în 2 ore cât a durat. Nu dificil, dar solicitant. Se începe cu un urcuș foarte abrupt. Murele, fragile și căpșunele l-au făcut și mai atrăgător. Dar și cel mai obositor.

Peisaje superbe și liniște multă prin Plaiul lui Păcală. Traseele mai puțin umblate sunt cele mai frumoase.


Una peste alta, un traseu de 9 ore în Bucegi care include și o alergare pe stânci și brâna mare a Caraimanului este destul de obositor. Dar e o oboseală a naibii de plăcută.
Traseul nu-l mai detaliez, e plin internetul de trasee prin Bucegi, dar în mare:

Cab. Piatra Arsă -> Cab. Omu -> Babe, Sfinx -> Cab. Caraiman -> Brâna Caraimanului -> Crucea Eroilor -> Cab. Omu -> Telecabină Peștera -> Cab. Piatra Arsa

Urmează (sper cât mai curând) Jepii Mici.

Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 11 august 2017 — 5:27 pm

6 Comments

Add a Comment
  1. Brana Caraimanului…acolo am retezat prima oară chiloți strangand din buci 🙂 19 aprilie 2000..fete cu zăpadă, vânt din toate părțile si 14 idioți in tenesi care s-au băgat pe acolo.

    1. Pe așa vreme nu m-aș fi încumetat, acum a fost cât de cât ok. Poteci bune, lanțuri din loc în loc… 🙂

  2. frumos coane, frumos. La cruce am ajuns iarna, eu in bocanci si tricou si un prieten in pantaloni scurti, flanel si adidasi dezlipiti. Facea sa te uiti la noi. Aveam 14 ani atunci. Acu punem la cale o noua aventura d-asta. cica traseu de vreo 12 ore… sa vedem cu se urca iar grasomega (moi) pe munti

    1. Pe la 14 ani am fost și eu prima dată, dar numai până la Cabana Omu. Nu știam eu pe vremea aia ce-i muntele, ce caută crucea aia acolo… M-am uitat la babe, la sfinx și am plecat :)))

  3. Prea lapidar, prea pe fugă, peştera nu ştiu dacă ai străbătut-o până la capăt, şi’ar fi trebuit, mă bucur să îl revăd pe cuţu-cuţu, era şi anul trecut acolo, pe la pietre pare a fi lume puţină, una peste alta, ai fost un pic mai aproape de cer decât alţii.

    1. Peștera… prea aglomerat. Nu prea am avut ce vedea. Poate ar merge vizitată în extrasezon, acum nu m-a dat pe spate. Prea pe fugă, da, dar dacă mai adaugi 6 ore de condus dus-întors… 😛

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme