Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

Copiii de azi, copchiii de ieri

       Inițial voiam să intitulez postarea copilăria noastră vs copilăria voastră. Dar titlul ăsta era dat, nu am mai găsit decât Copiii de azi, copchiii de ieri, care e cam același lucru. Probabil știți – și cei care nu știți aflați acum  –  că Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, comandant suprem al forțelor armate  ne spunea „copchii”, nu copii. După 89 nu au mai existat – evident- copchii, doar copii.

commie_superman

Foto: indonesia.coconuts.co

       Plecasem de fapt de la ideea care tot bântuie pe interneți și anume că noi, cei născuți în anii 80 am avut o copilărie mult mai culeanu decât copiii anilor 90. În plus, s-a ajuns de chiar și cei născuți după 90 cred acest lucru. Zilele astea la KissFM spunea un adolescent de 18 ani că și-ar fi dorit să fie copil în anii 80. E ca și cum eu aș regreta că nu am fost copil în evul mediu, să mă joc cu ceilalți copii de-a vrăjitoarea și inchiziția.

sursa: 1st-art-gallery.com/Marten-Van-Cleve

Foto: 1st-art-gallery.com/Marten-Van-Cleve

       Eu dacă aș fi avut de ales între copilăria de atunci și copilăria de acum aș fi ales-o fără îndoială pe cea de acum. Nu zic că nu am avut o copilărie frumoasă. Ca fapt divers, „frumusețea ” copilăriei ține în cea mai mare parte de educația primită decât de posibilitățile financiare, economice, etc. Am văzut copii nefericiți și plângând că n-au  nu-știu-ce tip de tabletă în timp ce alții se jucau fericiți cu o minge de badminton. Nici măcar nu aveau rachete, o aruncau așa, de la unul la altul și toată lumea era a lor.

Dar să revenim la oile noastre:

Foto: fwallpapers.com

Foto: fwallpapers.com

       De ce aș prefera copilăria de acum celei din anii 80? Păi, în acea perioadă principala activitate era fotbalul. Dacă știai. Dacă nu știai, erai portar. Dar dacă erai gras mic și urât – ca mine – și habar n-aveai de fotbal.. erai rezervă. De fiecare dată! Erai ăla care se duce după minge. Cu aceeași „mare” plăcere jucam și „prinsa” sau „de-a v-ați ascunselea”. Eu nici nu prea aveam după ce să mă ascund; alții se ascundeau după mine. În locul acestora aș fi preferat sa joc un FIFA pe telefon sau un Counter Strike.

Foto: amusingtime.com

Foto: amusingtime.com

Dar nu pot să zic că nu a fost plăcut. Doar că, aș fi preferat să am și alte opțiuni. La fel și cu copiii din ziua de azi. Au și alte opțiuni; dar nu le spune nimeni că FIFA de exemplu, se poate juca și în viața reală și e mai amuzant. Și o julitură la genunchi e mai amuzantă. Și Counter Strike se poate, cu o țeavă și cu cornete. Și multe altele.

cornete

Mai bântuie un mit pe interneți, ăla că noi, care citeam mai mult, aveam mai multă imaginație. Pe de o parte e adevărat; numai că… și imaginația asta trebuie „ajutată” uneori cu niște informații audio-video.

Eu de exemplu, după ce am „devorat” toate romanele lui Zevaco din biblioteca tatălui – că altceva nu aveam – am avut ceva probleme în a-mi imagina locurile și distanțele. În mintea mea, de exemplu, Parisul și Roma erau la distanță de un deal. Și când eroul călătorea zile și nopți de la Paris la Roma, și mai și înnopta la câte-un han, deja toată reprezentarea mea se ducea de râpă. Și trebuia – mintal- să mut Roma puțin mai încolo, să mai bag câteva hanuri pe acolo – care apropo, nici nu știam cum arată.  Mi-ar fi prin prins atunci câteva filme istorice sau măcar un Google Maps.

Iar de telefoane, nici nu mai vorbesc. Nici nu știți câte întâlniri și ieșiri am ratat din cauza asta. Că atunci când pui o scrisoare la poștă și nu primești răspuns pe motiv că „nu a adus-o postașul” nu aveai ce face. Pare incredibil dar prin Poșta Română, când trimiteai o scrisoare, nu-ți apărea pe cutia poștală „seen” ca pe messenger, când cealaltă persoană o citea.

Foto: thelearningvoyage.com/

Foto: thelearningvoyage.com/

       Și poate credeți că acel căruț cu rulmenți era mai amuzant decât mașinuțele cu motor din ziua de azi. Nu era! Pe ăla trebuie sa-l faci tu, din resturi, din ce găseai. Și-ți mai prindeai și degetele la rulment, și nu era plăcut. Deloc!

Foto: trilulilu.ro

Foto: trilulilu.ro

       Ca și concluzie, orice copilărie e frumoasă în felul ei, iar articolele astea care categorizează lumea în funcție de perioada copilăriei sunt o tâmpenie. Ca și articolul ăsta de altfel. Nici nu e nevoie să-l citești. Deși… dacă ai ajuns până aici, e prea târziu, deja l-ai citit. Doar dacă ești unul din aceea care citesc doar începutul și sfârșitul. Dacă ești așa, îți recomand o carte. De colorat!

PS. Ăla din poză nu sunt eu! E luată de pe net! Să nu vă vină idei din astea năstrușnice! 🙂

Dacă ți-a plăcut spune și la alții
Updated: 13 iulie 2016 — 10:47 am

2 Comments

Add a Comment
  1. Da, in mod similar nu-i inteleg pe aia de zic ca satul romanes de altadata era idilic…pe naiba! Cine si-ar dori sa traiasca in mizerie si fara apa curenta, in bojdeuci cu doua camere? Lumea bate campii pe multe teme. Mie mi-a placut copilaria mea, dar asta nu inseamna ca i-as dori si copilului meu ceva similar. Astazi sunt alte lucruri atractive, nu poti da timpul inapoi.

    1. Da, în special satul secolului XIX; parcă citisem undeva că în acea perioadă au fost interzise prin lege bordeiele tocmai din cauza condițiilor insalubre în care locuiau țăranii.
      Dar în unele zone – mai ales în zonele de munte unde nu s-a putut face colectivizarea – satul chiar a evoluat frumos, dacă pot spune așa, având farmecul lui aparte. ( Deși poate sunt subiectiv, eu am crescut într-un astfel de sat.) 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme