Marius blog

Când viața îți dă lămâi... fă-le o poză!

unitatea de măsură a cumpărătorului (fără măsură)

Unitatea de măsură a cumpărătorului este marketul.
Prin urmare, avem așa: market, care este unitatea de bază. Aș zice că derivă din „consignația” de odinioară. Nu aia din DEX, consignația aia din zilele noastre de după revoluție când orice magazin apărut la colțul blocului primea denumirea de Consignație.
După market, avem diviziunile lui. Minimarket, și la propunerea mea… micromarket.
Minimarketul e magazinul ăla de la colțul blocului. Ăla care dă pe caiet și care ține loc și de bar pentru vecinii care n-au voie să bea bere acasă. 
Micromarketul este format din vânzătorii ambulați gen „Hai la semințe neamule” sau „țâgări, țâgări fine avem, țâgări ieftine dau”…

Apoi, mai multe marketuri din astea formează un super market. Câte … nu știu. Depinde de spațiu, de chirie, de șpagă. Ăsta e un fel de chioșc, da’ mai mare. Diferența e că aici îți alegi singur ce vrei, nu mai stai ca la minimarket o juma de oră până se hotărăște vecinu’ cel nehotărât care bere e mai rece. Aia la PET sau aia la sticlă… Ceea ce e bine. Este și distractiv. Uneori, când intri într-un supermarket ai impresia că ești la „prețul corect”. Prețurile sunt puse intenționat greșit, iar tu trebuie să deduci care este prețul care se potrivește produsului pe care vrei să-l cumperi. Nu știu dacă se dă vreun premiu, eu n-am câștigat niciodată.

Mai multe super-market-uri, sau mult mai multe marketuri formează hyper-marketul. Ăsta e ăl mai mare. E tata lor. Bosu, barosanu, ăla care are de toate.
Cu toate astea, eu nu-s mulțumit. Eu vreau un magazin și mai mare. Atât de mare încât să aibă pe rafturi, de vânzare, alte magazine. Așa de mare încât să nu mai iei cărucior la intrare; intri direct cu mașina printre rafturi. Iar pentru cei care nu au mașină să aibă stații pe fiecare departament. Vrei să mergi de la dulciuri la răcoritoare? Aștepți frumos autobuzul.  Un magazin așa de mare încât să poți să-ți cumperi de acolo și case sau vile; și să locuiești în ele!
Prin urmare, le dăm naibii de grade de comparație și inventăm cel mai excelent și cel mai super-extra-mare market: ultra-marketul.
Dar până atunci, niște poze cu marketurile și supermarketurile și minimarketurile  noastre:

Oamenii sunt mereu pe fugă și conduc cărucioarele imaginându-și că sunt Mika Hakkinen.

La magazin oamenii sunt nehotărâți. Pur și simplu nu știu ce să aleagă. Majoritatea aleg să stea la coadă.

Unii nu știu să-și facă reclamă. Și se mai miră de ce nu au clienți…

Unii, de disperare, au ajuns să vândă muște. Și-s și cam scumpe, aș putea spune.

Nu doar vânzătorii sunt fericiți la magazin, și produsele sunt. Dovadă acest pui… fericit.

Pentru a atrage clienții comercianții inventează produse revoluționare. Ca acest mouse care vede noile radare.

Și în final un vânzător ambulant simpatic 🙂

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Marius Voinea © 2017 Frontier Theme