învățatul nu e ca mersul pe bicicleta

A fost odată, pe vremuri, pe când aveam io vreo douăjde ani o vreme în care chiar învățam. Mi-aduc aminte de  un profesor de la psihologie, Dumbravă Andrei pe numele lui, care a decis că nu vom termina psihologia dacă nu învățăm tot DSM-ul, “manualul” tulburărilor mintale, care avea cam aproximativ 1000 de pagini.
În două săptămâni era gata! Acum, după două săptămâni habar n-am ce-am învățat. Citesc, și când mă uit înapoi la ce-am citit mă gândesc “da … oare am citit asta?”Și îmi dau tot interesul, că nu mai vreau să mai dau iar inspecții și la anul. Ieri noapte am visat litere. LITERE…. alergau spre mine să mă mănânce. Niște LITERE! Și nici măcar nu erau fioroase. Erau doar litere. N-am mai avut coșmaruri de luni de zile … și când să am și eu unul…. e cu litere.
Mi-am adus aminte de tehnicile de învățare pe care le studiam … ei bine nu-s bune! Am împărțit pe fragmente, am subliniat de nu se mai văd cuvintele din cauza liniilor… și tot degeaba. M-am oprit din subliniat,  că apoi aveam coșmaruri cu linii. Și alea cu linii îs mai nasoale decât alea cu litere. Așa bănuiesc…
De multe ori am auzit zicala “e ca mersul pe bicicletă”, adică nu-ți pierzi abilitatea cu trecerea timpului. Ei bine nu-i așa.

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.