încredere

Citeam pe blog la Arhi o poveste cum un copchil a rămas fără telefon și șapcă, în urma unui meci de fotbal cu niște țigani. Întâmplare care mi-a adus aminte de ceva ce-am pățit eu, pe vremea când făceam “naveta” Iași-Râmnic.
De obicei compartimentele erau pline. Eu nu stăteam pe locul meu, căutam un compartiment gol, să dorm în voie. Dar atunci mă întâlnisem cu alți studenți de prin Râmnic, și nu am mai plecat, că nu era frumos. Așa că mi-am ocupat locul meu si am aşteptat să plece trenul. De la Nicolina urcă o femeie, de fapt  o țigancă. Fix în același compartiment. Merge vreo câteva stații, și începe să povestească (nu cuiva anume, vorbea cu toţi) cum iubitul ei e  arab, sau negru sau musulman (n-am reținut) și e gelos si ea nu are credit, și dacă poate cineva să-i dea un telefon să-și sune un minut prietenul. Ăștia nici măcar nu i-au răspuns “n-avem”… au întors capul în cealaltă parte. Eu….. am scos telefonul și i l-am dat. A format, și a ieșit pe hol să vorbească.
Ei bine, priviri ca ale colegilor de compartiment nu am mai văzut până atunci. Au început să șușotească, să râdă între ei (ei erau toți colegi la altă facultate, numai eu eram de la psihologie) și până la urmă unul trage concluzia:
– Gata, ai rămas fără el!
După câteva minute femeia intră înapoi în compartiment, îmi dă telefonul, mulțumește, și asta a fost tot. Iar privirile alea batjocoritoare, s-au transfprmat în niște săgeti,… de parcă erau canibali la cură de slăbire.
N-a  mai vorbit niciunul cu mine tot drumul. Asta nu m-a deranjat, că am putut să dorm în liniște.
Nici prin cap nu mi-a trecut atunci că aia putea să-mi ia telefonul și să plece.
Dar reacţia celorlalti a făcut toţi banii.

Și dacă tot am adus discuția aici… acum doi ani am cumpărat o carte de vreo 50 de lei de pe educație.trei.ro. Eu trebuia să achit contravaloarea, ca apoi el să-mi trimită pe email cartea. Aia de la Banca Transilvania era așa de confuză, că nu înțelegea cum pot eu să trimit niște bani pentru o carte care n-am primit-o, unui om pe care nu-l cunosc. Mai avea puțin și striga la mine …. băăă … iei țeapă 🙂 Ei bine, n-am luat. La câteva ore după ce am achitat, am primit cartea.

Câteodată mai trebuie să avem și încredere în oameni. Indiferent de rasă sau naționalitate.
Dacă mergem pe premisa că toți oamenii sunt răi și ne vor răul, ne com comporta ca atare. Vom fi prudenţi, evitanți, distați. Oamenii ceilalţi vor vedea cum ne comportăm faţă de ei, și se vor comporta și ei la fel.
Și nu vom avea nimic de câțtigat. 

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.