dilema somerului

Să presupunem că eu sunt șomerul din titlu (de fapt, chiar sunt dar nu recunosc 🙂 ), care are o mică, dar mare dilemă. Dilema e așa:
Dacă eu sunt șomer și mă plâng că nu-mi găsesc un loc (de muncă, nu de parcare), apar unii din ăștia care au avut norocul să lucreze ce le place, care afirmă sus și tare că nu există să nu-ți găsești o slujbă, că poți, la o adică să te angajezi orice, măturător, spălător, livrator de diverse chestii.
Când afirm că nu-mi găsesc un job în țara asta de ….. de bine ce e, sar ăștia în sus. Cum să nu găsești? Iote că știu eu pe unu care livrează chestii și câștigă xxx lei, unu este îngrijitor de porci și câștigă xxx lei… Nu există “nu-mi găsesc un job”. Dacă vrei cu adevărat, poți!
Până aici totu’ bine. Dar…

De exemplu, eu mă angajez mai mult de nevoie pe un post de … asistent social să zicem, job pe care nu-l suport. Dar mă angajez, deși nu-mi place absolut deloc. Cei care nu au sărit în sus la prima parte, vor sări acum:
Cum să te duci să lucrezi acolo dacă nu-ți place? Ce, nu te gândești la (diverse chestii aici), ești inconștient, iresponsabil, și altele.
 Din dilema asta am dedus că pentru a mulțumi pe toată lumea trebuie să rămâi șomer și să te bucuri. Așa ca mine. Sau să fii propriul tău șef. Așa ca mine.
PS. Ăla din poză nu este eu, este doar măgarul ăla al lui Buridan. Știe el de ce stă acolo.
PS. Personajele și joburile de mai sus sunt fictive, da’ fictive rău.

Dacă ți-a plăcut spune și la alții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Question   Razz  Sad   Evil  Exclaim  Smile  Redface  Biggrin  Surprised  Eek   Confused   Cool  LOL   Mad   Twisted  Rolleyes   Wink  Idea  Arrow  Neutral  Cry   Mr. Green

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.